Privatizarile statului roman au devenit hazlii. Dupa ce in 1994 puterea de atunci se lauda cu privatizarea Automobile Craiova – fabrica ce dadea tarii Oltcit – puterea de acum anunta rascumpararea societatii de la Daewoo. Trecutul afacerii, tranzactia si mai ales viitorul uzinei oltenesti ridica multe semne de intrebare.
Relatia Craiova-Daewoo a pornit mirosind de la o posta a spaga la nivel inalt. Coreenii au avut voie sa vanda 10.000 de Cielo fara taxe vamale. Masinile din Coreea veneau fara stergatoarele de parbriz montate, asa incat au fost considerate piese si nu produse finite. O smecherie pe care au folosit-o mai multi, inclusiv Copos cu televizoarele lui. Sigur ca statul nu inchidea ochii pentru oricine. In 1994, masinile s-au vandut ca painea calda, iar cu banii obtinuti au intrat coreenii la Craiova. Practic, afacerea s-a facut pe banii contribuabililor romani – pentru ca neincasarea taxelor vamale la buget este o lovitura data fiecarui cetatean. Fata de nemti, de exemplu, care nu vor sa dea spaga din principiu, coreenii au o abilitate uluitoare de a trata cu guverne coruptibile. Deci, aparitia Daewoo in Romania s-a facut printr-o frauda. Timp de 10 ani, pana cand Daewoo Coreea a intrat in faliment, s-au asamblat la Craiova masini cu piese importate din Coreea. Preturile pe care le platea noua societate la achizitii de piese erau imense. In limbaj de specialitate, a te aproviziona de la firma mama cu subansamble mai scumpe decat faceau se numeste export de profit. In loc sa raporteze profituri mari in Romania, care ar fi trebuit impozitate, coreenii isi trimiteau banii acasa. Exportul de profit nu poate fi facut decat intr-o tara fara putere fiscala sau corupta. Ambele pot fi atribuite Romaniei. In schimbul acestui jaf coreenii s-au angajat sa mentina un numar de angajati, respectiv 3600 cati sunt in schema acum. Pentru partea romana – adica pentru putere – aceasta conditie era vitala. Concedierile masive ar fi adus voturi impotriva PDSR-ului.
Coreenii au falimentat si au fost preluati de General Motors. Dar nu in totalitate, ci numai bazele – pe care americanii le-au gasit tentante. Din lista de interes, Daewoo Craiova a lipsit. Asa incat uzina din Oltenia a ramas doi ani a nimanui. In acte apartinea 51% lui Daewoo Coreea, insa gigantul coreean devenise intre timp american.
Acum statul roman rascumpara actiunile de la Daewoo pentru 60 de milioane de dolari. Foarte bine, si ce face cu ele? In opinia lui Codrut Seres, ministrul economiei, nu statul va plati acesti bani ci direct Automobile Craiova. Mai mult, se lauda omul lui Voiculescu, societatea nici nu va face credit, ci va plati direct din conturi. Ori Seres n-are nici o treaba cu economia – cine face azi achizitii din conturile proprii? Ori ministrul s-a scapat si ne-a spus, printre randuri ca, de fapt, nici o banca nu ar imprumuta uzina. In aceasta situatie informatia ca uzina ar avea datorii catre coreeni de zeci de milioane de dolari pentru piese ar printre contur.
Sa trecem si peste aceste amanunte si sa vedem cui ar putea statul roman sa vanda fabrica. Seres se lauda cu 4 gineri la poarta. Primul este o gluma: General Motors. Americanii au spus odata “nu” Craiovei, cand nu au inclus fabrica in preluarea concernului Daewoo. Ca sa fie si mai limpede Nick Reilly, vicepresedinte, afirma ca nu vor prelua niciodata o fabrica cu 3600 de angajati, “realizarea” PDSR-ului. GM vrea doar motoare pentru Coreea. Atat. Al doilea petitor al lui Seres este Ford. Dar de la Ford nici o veste. In sfarsit Renault-Nissan, care, daca ar prelua Craiova, ar monopoliza piata romaneasca. Dar sefii Renault nu au nevoie de alta capacitate, cand tocmai se pregatesc sa produca Logan in Rusia si Turcia. Ultimul nume pe lista: Chery Automobile din China.
Seres n-a fost intrebat de nimeni ce marca de automobil ar produce oltenii din moment ce, odata cu plecarea coreenilor (cu 60 de milioane de dolari in buzunare), numele de Daewoo nu mai poate fi folosit pentru ca apartine americanilor de la GM. Incurcata treaba, nu?