Aportul francezei in formarea limbii romane modern

In prima parte a studiului sau, profesorul Jacques Bouchard propune o privire de ansamblu asupra evolutiei limbii romane. Dupa ce evoca momentul cuceririi Daciei de catre romani, formarea poporului roman si timpuria sa crestinare, autorul arata modul in care slavona devine, in secolul al IX-lea, limba de cult si limba « a puterii” in principatele romane. Urmeaza etapa latineasca si cea a influentei exercitate de limba greaca, odata cu sosirea fanariotilor la conducere. Abia dupa aceea incepe « epoca francezei”, limba de care – arata profesorul Bouchard – romanii nu s-au mai putut desparti.

In cursul secolului al XVIII-lea, franceza se propaga printre grecii din Fanar si devine semn distinctiv al inaltei societati. In principatele danubiene, prin intermediul academiilor princiare si prin frecventarea fanariotilor si a rusilor franceza se va raspandi si va cunoaste, in perioada urmatoare, o dezvoltare fara precedent la romani.
Spre sfarsitul regimului fanariot in Tarile Romane, intelectualii si societatea civila vor inlocui, in mod progresiv, limba greaca prin cea franceza. Forma actuala a limbii romane se datoreaza, in parte, francezei. In acea perioada, romanii isi dau seama ca limba lor – in ciuda alfabetului chirilic si a numeroaselor cuvinte de origine straina – este o limba romanica, si vor incerca sa ii redea caracterul sau latin. Sub influenta Scolii latine din Transilvania se va reinnoi vocabularul, formandu-se dublete lexicale pentru a limita folosirea cuvintelor mostenite din slavona sau din limbile slave sau din greaca. In al sau Dictionar de etimologie daco-romana, publicat in doua volume, in 1870 si, respectiv, in 1879, Alexandru Cihac afirma ca vocabularul roman era, in trecut, format 40 % din cuvinte de origine slava, si numai 20% de origine latina. Moses Gaster, autorul unei Crestomatii romane publicate in 1891, este de parere ca aceasta limba veche – unde vocabularul slav reprezenta o mare parte a lexicului, unde sintaxa pastra redundante ale limbii vorbite, unde stilul oscila inca intre traditia ecleziastica a slavonei si retorica orientala a limbii grecesti – s-a transformat radical in perioada anilor ‘30 din secolul al XIX-lea.
Ca limba romanica, romana este mai apropiata de italiana decat de franceza. Dar in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea franceza are un caracter de universalitate si se impune in stiinte, litere, diplomatie, in societatile aristocrate si in societatile burgheze care vor sa imite aristocratia. Rezultatul este ca romanii, simtind nevoia sa completeze carentele lexicului in toate domeniile de activitate ale lumii moderne, isi cauta imaginea in franceza si copiaza, « romanizand’, dictionarul francez. Nu numai substantive, adjective, verbe, dar si expresii luate de-a gata vor inunda limba romana. Ne-ar fi greu astazi sa ne imaginam cum se spunea verbului devenir inainte de formarea neologismului a deveni in romana moderna, un calc din franceza. La fel pentru cuvintele deja, apropo, or si multe altele, adoptate ca atare. Aceasta « francomanie” modifica accentul cuvintelor romanesti, inmultind cuvintele accentuate, dupa model francez, pe silaba finala. Un alt exemplu: romana vorbita a generalizat, asemenea limbilor balcanice, folosirea conjunctivului acolo unde limbile romanice occidentale folosesc infinitivul; astfel, fraza « Je n’ai pas le temps de lire” avea, in romana uzuala, forma « Je n’ai pas le temps que je lise” – « N-am timp sa citesc”. Ori influenta francezei a resuscitat infinitivul romanesc in limba scrisa; astfel, fraza «Pour voyager en Roumanie on peut prendre le train” in limba vorbita se spunea « Ca sa calatorim in Romania putem lua trenul” in vreme ce, influentata de franceza, limba scrisa prefera infinitivul: « Pentru a caltori in Romania …”
Franceza invadeaza toate sferele de activitate, dar devine, mai ales, o caracteristica a burgheziei orasenesti. Inca din 1830-1840 multi tineri romani merg sa studieze in Franta si revin de acolo cu obiceiul de a vorbi frantuzeste intre ei sau de a-si impodobi conversatia cu cuvinte frantuzesti. Li s-a spus, in mod ironic, “bonjuristi”. Marele dramaturg roman I. L. Caragiale (1852-1912) va imortaliza aceasta burghezie imbibata de franceza in comediile sale si in proza scurta umoristica.
Publicat in 1931, Dictionarul enciclopedic ilustrat numara 29.69 % cuvinte de origine franceza, in vreme ce Dictionarul limbii romane moderne din 1958 inregistra 38.42 % cuvinte originare din franceza. In prezent, procentajul ar fi inca si mai mare.
Romanii si-au asimilat atat de bine franceza, incat multi dintre scriitori vor trece efectiv la limba franceza, in detrimentul romanei. Lista autorilor de origine romana si de expresie franceza este lunga: contesa de Noailles, printesa Bibescu, Elena Vacarescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu sunt doar cativa dintre acestia.
Sa fi avut aceasta pasiune excesiva pentru franceza drept consecinta o saracire a limbii romane? Am putea sa raspundem afirmativ, daca ne gandim ca aceasta tendinta de a calchia franceza reuseste, in fapt, sa creeze o diglosie, fenomen care se manifesta atunci cand doua variante ale aceleiasi limbi coexista intr-o societate. Cand cititi un articol stiintific sau un articol de ziar, vocabularul international de origine latina si sintaxa lineara a francezei va dau impresia ca romana este foarte asemanatoare cu franceza. Dar daca cititi o opera literara – de dupa perioada clasicilor, din secolul al XIX-lea – veti constata de indata ca bogatia lexicala si complexitatea sintaxei va arata o limba romana mai apropiata de patrimoniul ei traditional. Termenii de origine slavona, maghiara si turca sunt inca prezenti in interiorul limbii si ii confera o savoare pe care ar fi pacat sa o piarda.
Sa amintim, in incheiere, ca regimul comunist a combatut, in mod tacit, franceza, din motive de ideologie: era semnul caracteristic al fostei clase dominante. Se zice ca franceza pierde, acum, teren, in diverse domenii. Am spune, mai degraba, ca de acum inainte ea imparte cu alte limbi capacitatea de a forma si de a informa. Franceza va ramane mereu o limba « de clasa”, o limba de cultura. Un sejur in Romania va va convinge ca franceza a ramas o limba de cultura si de informare pe care o folosesc milioane de romani, acestia constituind poporul cel mai francofon si mai francofil dintre toate popoarele care au adoptat franceza, pe langa limba materna.
Prof. Jacques Bouchard

Ultimele articole

Articole similare