Romanii se cearta pe dosare, iar fostii securisti se tavalesc de ras, pe margine
Conform activitatii CNSAS de pana acum, cel mai mare colaborator al fostei Securitati este fostul deputat liberal Mona Musca. Chiar si Dan Voiculescu, cel despre care pana si copii de la gradinita stiu ca inainte de 1989 conducea una dintre cele mai cunoscute intreprinderi de fabricat valuta ale fostei Securitati, s-a scos cumva. Presa din Romania i-a uitat de tot pe Vadim Tudor, pe Adrian Nastase (ginerii fostilor ministri comunisti Grigore Preoteasa si Angelo Miculescu), pe Razvan Theodorescu (despre care trebuia sa ni se comunice de mult daca a avut sau nu angajament cu fosta Securitate), ca sa nu mai vorbesc de cel care a fost seful Securitatii pe judetul Iasi, in calitatea sa de prim-secretar, Ion Iliescu.
Despre miile de ofiteri pe care fosta Securitate ii avea in inventar nici nu mai vorbesc; acestia stau acum tolaniti in cele mai luxoase vile din zona Primaverii, se uita la talk-show-uri si rad de se prapadesc, asta in timp ce-si beau doza zilnica de Johnnie Walker – Black Label, cumparata din pensiile de zeci de milioane de lei pe care, in mod “meritat”, le primesc de la statul roman. In acest timp, societatea civila romaneasca incearca sa ne arate cum oameni ca Mona Musca au fost temelia raului comunist.
Simplificata, spre o mai buna intelegere, aceasta este imaginea pe care o ofera astazi CNSAS si fenomenul Dosariada.
Iar ca tabloul sa fie complet, in 21 septembrie, Mircea Dinescu, membru de vaza si de baza la CNSAS, iesea pe piata cu un atac la… CNSAS. Ca si Ticu Dumitrescu – un alt lup singuratic ratacit cine stie cum prin Consiliul de Studiere a Arhivelor Securitatii-, Dinescu vrea transparenta totala in judecatile pe care le ia CNSAS si publicarea dosarelor pe Internet. Pana acum, singura “judecata” de retinut este aceea ca Mona Musca ar fi facut politie politica, dar nici aici lucrurile nu sunt clare, nu pentru ca – lucru firesc-, acuzata respinge aceasta decizie, ci pentru ca si CNSAS o da din colt in colt.
Eroi fara fapte eroice
L-am vazut pe Ludovic Orban, presedintele PNL Bucuresti, cum o infiera pe Mona Musca pentru legaturile ei cu Securitatea si cerea excluderea ei din partid. Cateva zile mai tarziu, Orban avea sa recunoasca singur ca tatal sau a fost ofiter de Securitate. Nu cred in eroii de dupa razboi si nu-i cred decat pe aceia carora li s-a propus sa colaboreze si au gasit in ei puterea, curajul sau “nebunia” sa refuze. Restul este apa de ploaie, iar cei care in decembrie 1989 nu aveau inca buletin sa se abtina de la cuvant. Repet, de laudat cei care au spus nu si de condamnat cei care au cedat.
Dar hai sa luam in discutie cateva persoane distincte. Trecutul comunist al lui Ion Iliescu nu mai are nevoie de comentarii. Pentru a-i completa portretul, ar mai fi nevoie de confirmarea ipotezei ca acesta a fost si agent KGB. Activitatea lui Ion Iliescu de dupa 1990 este si mai de condamnat decat aceea dinainte. Inainte, el era un comunist printre multi altii; dupa ‘90, Iliescu a fost cel care a batjocorit sperantele romanilor intr-o viata mai buna si a adus la putere in Romania o sleahta de corupti si de misei.
Sa ne gandim apoi la Corneliu Vadim Tudor: inainte de 1989 era lingaul de curte al familiei Ceausescu si ii turna la Securitate pe toti cei care nu ii erau pe plac. Dupa, a creat cea mai mare diversiune, pozand in mare campion al nationalismului si democratiei in timp ce, in realitate, nu da un ban pe nimeni si nimic.
Sa ne gandim la Dan Voiculescu: inainte de 1989 era implicat in comertul exterior facut de Securitate cu scopul de a aduna valuta. Dupa, Voiculescu a fost personajul cu cea mai mare si mai dubioasa ascensiune financiara. Dintre toti bogatasii Romaniei de astazi, cred ca acestui individ i-ar fi cel mai greu sa ne povesteasca cum si-a facut primul milion.
Dar, pentru a schimba putin registrul, hai sa-l luam in discutie chiar si pe Andrei Plesu: inainte de 1989 era un intelectual cazut in dizgratia regimului si care, pentru a-si recapata vechea pozitie, nu s-a jenat sa-i scrie chiar lui Ceausescu si sa-si puna, oficial, cenusa in cap. Nu-l condamn, fiindca, pentru a intelege cu adevarat atitudinea lui, ar fi trebuit sa pot trai exact situatia lui de atunci. Dupa 1989 insa, Andrei Plesu nu a ezitat sa fie ministru al Culturii in Guvernul Petre Roman, intr-o vreme in care romanii
erau ciomagiti prin Piata Universitatii de mineri.
Sa o luam pe Mona Musca: inainte de 1989 era o ilustra necunoscuta, dar cu angajament la Securitate. Dupa ‘90, a fost unul dintre cei mai respectati politicieni romani, un model de conduita politica si de civilitate. Sa ne amintim ca, intre 2000 si 2004, Mona Musca a fost unul dintre putinii adversari credibili ai unui PSD care parea ca este etern la guvernare. Si, gratie eforturilor ei de atunci, ca si ale unora ca Traian Basescu, astazi, Adrian Nastase nu este chiriasul de la Cotroceni, ci da cu subsemnatul la DNA.
Oare cu ce este mai vinovata Mona Musca, care a semnat un angajament cu fosta Securitate, decat “liberalul” Dinu Patriciu care, in 2004, dadea bani pentru campania electorala a PSD-ului, dusmanul de moarte nu numai al PNL, ci al insesi fiintei noastre nationale? Unde am fi fost astazi daca PSD castiga alegerile iar Nastase devenea presedintele Romaniei?