Romania, ca de altfel si celelalte state din blocul sovietic, a avut o sansa istorica la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut de a se debarasa de tot ceea ce a insemnat gunoiul comunist: politruci de partid, securisti, informatori aflati in solda Securitatii, falsi intelectuali sau scriitori a caror opera nu trecea de festivalul Cantarea Romaniei, precum si de o intreaga armata de oportunisti si profitori de toate culorile.
In schimb, am avut parte de un regim, numit de unii neo-comunist, cladit pe structurile vechi, atat ale PCR cat, mai ales, ale fostei Securitati. Presedinte a ajuns atunci un fost secretar PCR, Ion Iliescu, prim ministru, Petre Roman, fiul unui alt mare comunist, Walter Roman, iar Guvernul si Parlamentul Romaniei au fost intesate de oameni cu puternice legaturi in regimul trecut. Au fost multi, dar pot sa-l dau aici exemplu fie si numai pe Adrian Nastase care a ajuns la un moment dat ministru de Externe (inainte de a fi prim-ministru): Adi a fost casatorit mai intai cu fiica lui Grigore Preoteasa, fost ministru comunist, de care a divortat pentru a se recasatori apoi cu fiica unui alt ministru comunist, Angelo Miculescu. Chiar daca, personal, Adrian Nastase nu a detinut functii inalte in fostul regim, legaturile lui cu acesta erau prea puternice pentru ca el sa poata actiona complet independent de interesele fostilor politruci. Exemplele pot continua la nesfarsit, fiindca, in realitate, imediat dupa 1990, putini erau aceia care conduceau Romania (de la Presedintie, Guvern sau Parlament) care sa nu fi avut legaturi cu vechiul regim.
Prin urmare, evolutia Romaniei post-ceausiste a fost directionata in functie de interesele fostului regim: economia tarii, care inainte “apartinea” intregului popor, dar era, in fapt, in folosinta totala a nomenclaturii, a ajuns acum si in posesia lor, iar schimbarile legislative s-au facut cu singurul scop de a “legaliza” transferul de proprietate de la stat in mainile lor. Despre zbaterea unei parti a societatii civile si a unor partide politice (in special PNTCD) de a sterge ranile trecutului si de a face o ruptura clara cu vechiul regim nu mai are rost sa mai vorbim. Nici macar venirea la putere a lui Emil Constantinescu si a Conventiei Democrate in 1996 nu a mai putut face ceva semnificativ in acest sens.
Astazi chiar, la aproape 17 ani de la caderea lui Ceausescu, Romania are un presedinte de Senat in persoana lui Nicolae Vacaroiu, un personaj cu radacini in regimul comunist, iar presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, este nimeni altul decat nepotul unei reprezentante de frunte a comunismului. Apartenenta lor la doua partide diferite, PSD, pentru Nicolae Vacaroiu, partid aflat in opozitie, si PNL, in cazul lui Bogdan Olteanu, partid aflat la putere, arata tocmai duplicitatea care exista la nivelul intregului spectru politic romanesc. La 1 ianuarie 2007, Romania va intra in Uniunea Europeana cu un guvern format si din reprezentantii ai partidului Conservator, condus de unul dintre cei mai controversati oameni de dupa 1990: Dan Voiculescu. Fara sa mai vorbim de faptul ca insusi premierul Romaniei, Calin Popescu Tariceanu, pare sa-si fi pierdut de mult independenta in favoarea intereselor unei oligarhii transpartinice. Ce exemplu mai bun as putea sa dau decat sponsorizarea PSD, la alegerile din 2004, de catre magnatul Dinu Patriciu, membru de frunte al Partidului Liberal si prieten intim al premierului Tariceanu.

Hotul striga hotii

In opinia mea, lustrarea atat de necesara in aceasta parte a Europei va fi imposibil de facut. Ceea ce se intampla astazi in Romania pare mai degraba o razbunare a “fostilor” pe cei care ani de-a randul au luptat impotriva lor. Punerea in aceeasi oala a celor care au colaborat cu vechiul regim constransi de diferitele situatii de viata in care se aflau (fosti dizidenti ai regimului sau oameni care doreau sa faca o cariera profesionala si care erau presati sa semneze angajamente si sa dea note informative) este o capcana pe care ne-o intind astazi tocmai adevaratii vinovati pentru crimele si abuzurile vechiului regim. Logica lor este simpla: inducerea ideii ca toti romanii sunt vinovati pentru nelegiuirile comunismului, atat victimele cat si calaii. Mai mult, ei se bazeaza si pe faptul ca cei mai multi dintre ei sunt astazi in functii importante in administratia tarii sau au acumulat averi atat de mari incat nimic nu-i mai poate atinge. Mai mult, intreaga mass-media romaneasca, cu foarte mici exceptii, este astazi pe mainile lor, prin intermediul ei manipuland o populatie dezorientata si preocupata prea mult de ziua de maine.
Ceea ce se intampla acum in Polonia ar putea sa fie un exemplu potrivit pentru situatia descrisa mai sus. Parlamentul polonez a votat, de curand, o lege care nu mai face diferenta intre cei care au colaborat cu serviciile de securitate poloneze constransi s-o faca si cei care au colaborat de buna voie. Conform noii legi, categorii largi de oameni vor fi atinse de fenomenul lustratiei, plecand de la membrii Parlamentului, ai Guvernului, ai administratiei centrale, precum si ai altor categorii sociale cum ar fi judecatorii, avocatii, directorii de scoli si rectorii de universitati sau ziaristii.