Inginer de profesie, Ionel Taranu este presedintele Asociatiei Romane din Canada. Nascut la Montréal in urma cu 55 de ani, din parinti de origine romana, Ionel Taranu a vizitat tara de bastina a parintilor lui, cu putin timp in urma, pentru prima data. Imaginea cu care s-a intors despre Romania ar putea sa ne ajute pe multi dintre noi, daca nu sa ne iubim tara din care am plecat, macar sa o privim cu mai multa speranta.
Pagini Romanesti: Domnule Taranu, v-ati dus pentru prima data in tara de bastina a parintilor dvs. la varsta de 55 de ani. Cu ce ganduri si sentimente?
Ionel Taranu: Cu emotie si pregatit sa ma astept la lucruri rele. Stiam despre vremurile comuniste din povestirile parintilor mei si ale prietenilor lor, dar mi se conturase o imagine negativa si din contactele pe care le-am avut cu numerosii romani ajunsi mai recent aici. Ei veneau in Canada sa caute o viata noua, dar, in acelasi timp, faceau comentarii negative referitor la ceea ce lasasera in urma lor; in orice caz, majoritatea isi exprimau bucuria de a fi parasit acele locuri.
De ce credeti ca multi dintre cei pe care i-ati intalnit aici aveau aceasta atitudine?
Cred ca multi dintre cei care au plecat din Romania au facut-o fiindca aveau greutati, financiare sau de alt tip, si au plecat de acolo cu o imagine exacerbata a problemelor lor pentru a-si sustine decizia de a-si parasi tara si ruptura de tara. Eu insa m-am intors de acolo cu niste sentimente pentru Romania cu mult mai puternice decat mi-as fi putut inchipui.
Sunteti constient totusi ca, fie si numai cu doi ani in urma, lucrurile erau cu mult diferite, mai ales din punct de vedere politic si, implicit, al increderii oamenilor in viitor?
Sa stiti ca eu m-am gandit ca ceva s-a intamplat si de aceea am pus intrebari in stanga si-n dreapta despre cum a fost in anii dinainte. Din raspunsurile oamenilor mi-am dat seama ca Romania traieste acum o perioada de progres extraordinara, cu o crestere economica de aproape 7 la suta, aproape dublu decat in Canada. Am fost si in alte tari europene, precum Spania si Portugalia, si mi s-a parut ca Romania este acum cam la nivelul lor. Romania are o viteza fantastica de dezvoltare.
Ati putea enumera trei lucruri care v-au placut cel mai mult in Romania?
In primul rand oamenii; asta a fost cea mai placuta surpriza. Am fost bineinteles in familie, dar am fost si printre straini. Atat eu cat si partenera mea de viata, Dominique, am fost deosebit de placut impresionati de caldura oamenilor de acolo. In al doilea rand, tara: am vazut locuri pe care le consider mult mai frumoase decat in Canada si eu credeam ca locurile de aici nu pot fi batute de cele din Romania. Al treilea lucru sunt orasele: nu-mi inchipuiam ca in Romania exista traditia si istoria pe care am vazut-o, spre exemplu, la Sibiu, la Cluj, Timisoara si, bineinteles, Bucuresti.
Mancare multa si multe anglicisme
Ce nu v-a placut in Romania?
Se mananca prea mult, dar mancarea este extraordinara, trebuie sa recunosc. Sincer, nu am retinut prea multe aspecte negative. Am vazut multi caini vagabonzi pe strada. Am vazut si locuri urate prin Bucuresti: constructii fara gust, lipsa de ingrijire, lucruri de genul acesta. Am mai avut si niste experiente neplacute cu diferiti functionari, la banci, la case de schimb etc. Astea au fost insa mai mult in Bucuresti. Si multe, multe anglicisme. Asta m-a surprins, cu atat mai mult cu cat eram chiar in timpul Sommet-ului Francofoniei. Sunt insa lucruri neinsemnate, fata de partile bune.
Apropo de Francofonie, v-ati dus in calitate de invitat ca presedinte al unei asociatii romanesti din Canada?
Nu. Ma pregatisem sufleteste si ca disponibilitate de timp pentru asta, dar nu am fost invitat, din pacate.
Forum al romanilor de pretutindeni la Val-David
Stiu insa ca vizita dvs. in Romania a avut drept scop si realizarea unor demersuri pentru organizarea unui Forum romanesc la Val-David. Despre este vorba mai exact?
Inca de anul trecut, tatal meu (dr. Jean Taranu n.n.) a inceput niste demersuri pentru realizarea unui Forum al romanilor de pretutindeni. Eu m-am dus sa continui aceasta treaba. Pot sa va spun acum ca anul viitor, intre 10 si 12 august, vom organiza acest Forum la Val-David in asociere cu Universitatea Tehnica din Cluj. Vom invita oameni atat din Romania, cat si romani din alte parti ale lumii, SUA, Europa.
In ce va consta acest Forum? Ce activitati se vor desfasura in timpul celor trei zile?
In primul rand, vor avea loc intalniri, expuneri si discutii pe diferite teme de interes pentru romani, dar va avea loc si o actiune inedita. Este vorba despre dezvelirea unei statui a primului roman stabilit la Montréal, in urma cu circa 115 ani.
Au fost zvonuri ca se doreste vanzarea parcului romanesc de la Val-David. Confirmati acest lucru?
Nu, din contra. Noi dorim sa intarim activitatile de acolo. De altfel, vom face in curand modificarile statutare ca acest lucru (vanzarea n.n.) sa nu se poata face.
In calitate de vice-presedinte la acea vreme a Asociatiei Romane din Canada v-ati implicat in evenimentele legate de inaugurarea Pietei Romaniei la Montréal, cu tot ce este legat de acel moment. Pana la urma s-a dat publicitatii un bilant contabil al evenimentelor, bilant care, in opinia mea, nu este deloc explicit in ceea ce priveste cheltuirea celor aproximativ 50 de mii de dolari. Eu cred ca acest subiect nu poate fi inchis pana nu se stie exact ce s-a intamplat, in detaliu, cu acei bani, fiindca de asta depinde si implicarea pe viitor a romanilor in alte evenimente similare. Ce credeti dvs?
Aveti dreptate si tocmai de aceea eu nu am semnat descarcarea bilantului, fiindca nu am fost de acord cu felul cum s-a controlat cheltuirea banilor si nu fiindca as crede ca cineva a vrut cu buna intentie sa-si insuseasca sume de bani. Traim insa in Canada si aici sunt norme pe care cu totii trebuie sa le respectam. Eu consider ca nu s-au facut lucrurile conform unor norme contabile elementare, pe care fiecare dintre noi le cunoaste. Trebuia sa se faca o dare de seama pe care eu nu am vazut-o pana la aceasta ora. Treaba asta a devenit la un moment dat o afacere de individ si nu una de grup, asa cum trebuia.
Centrul Cultural Romanesc s-a pierdut din cauza unor manevre si manipulari
O alta problema pe care doresc sa o discut cu dvs este legata de Centrul Cultural Roman de pe Cristophe Colombe. Cladirea aceea a fost ridicata cu eforturile intregii comunitati romane si cu o suma importanta de bani donata de Guvernul din Québec pentru ca ea sa fie in folosinta intregii comunitati. Cladirea a ajuns astazi in posesia bisericii din vecinatate, Buna Vestire, iar folosinta ei este la discretia celor care conduc parohia. Asociatia pe care o reprezentati astazi a contribuit la ridicarea acestei cladiri. Cum vedeti dvs. rezolvata aceasta problema?
Mie imi pare foarte rau ca s-a ajuns aici, cu atat mai mult cu cat eu am participat la constructia acestei cladiri, ca tanar inginer, cum eram la acea vreme. Scopurile acestei constructii erau foarte clare; s-a manevrat si manipulat ulterior si am ajuns unde am ajuns. Pacat este ca la procesul care a avut loc recent nu s-a dezbatut aceasta problema. Oamenii s-au axat pe alte lucruri, iar problema acestei cladiri nu a fost luata in discutie.
Credeti ca este necesara o actiune la nivelul intregii comunitati pentru ca aceasta cladire sa fie recuperata spre administrarea si folosinta intregii comunitati?
Daca se va face ceva, ar trebui sa se faca in urmatorii doi-trei ani, fiindca oamenii care s-au implicat in aceasta constructie au imbatranit si dispar, din pacate. As fi parte la un eventual demers pentru recuperarea acestui centru.
Interviu realizat de George Sava
