Pentru romanii recent stabiliti in Québec, un lucru mai putin obisnuit este “petrecerea de birou” la care sunt invitati in luna decembrie, intr-una din saptamanile care preced Craciunul. Este in traditia locului ca patronul sa isi invite angajatii la un “party” de acest gen, fie la birou, fie la vreun restaurant sau in alta parte, dupa posibilitatile firmei si imaginatia organizatorului. Pentru o seara, angajatii uita de toate grijile si sunt rasfatati cu bunatati si/sau cadouri. Un obicei pe care nu ar fi rau sa il exportam si in Romania…
Prima petrecere de Craciun a fost un soc pentru mine. Colegul meu cel mai incruntat si mai nesuferit, care abia imi raspundea la salut, m-a servit cu sampanie, a fost foarte amabil si a dansat tot timpul. Sefa mea, o tipa foarte severa de felul ei, a ras si a baut toata seara. Petrecerea aceasta mi-a aratat o alta fata a colegilor mei. Recunosc ca am avut inima stransa, am ezitat destul inainte de a lua hotararea de a merge, dar acum nu regret. (Alina)
Eu lucrez la o banca foarte renumita in Canada. Asa ca, de Revelion suntem de-a dreptul rasfatati. E drept ca meritam, fiindca tot anul muncim foarte mult si suntem foarte stresati, asa ca e bine ca patronii se gandesc un pic si la buna noastra dispozitie. Restaurantul ales este in fiecare an altul si este foarte elegant, iar serviciile sunt excelente. E prezenta toata lumea, de la directori la serviciul de paza, si toti suntem tratati regeste. Ni se fac si surprize, cum ar fi scutirea de impozit sau o tombola la care se ofera cadouri, incepand de la televizoare pana la croaziere in Europa. Petrecerea este un moment mult asteptat de noi, salariatii, un moment in care ne simtim mai putin incorsetati, mai apropiati unii de altii. (Driada)
Petrecerea de Craciun are un rol bine gandit si planificat in cadrul relatiilor de servici. Patronul observa subalternii in alt mediu decat cel de birou, poate sa vada care sunt relatiile in cadrul echipei, iar angajatii se simt importanti. La serviciul meu facem petrecerea chiar in cadrul companiei (se organizeaza cate o petrecere si la restaurant, dar eu nu am fost niciodata.) Sala mare este frumos decorata, avem muzica, pizza, prajituri si bere la discretie. Hai sa fiu mai optimist: Craciun fericit! (Cristian)
Eu ador petrecerea de Craciun de la birou. De fiecare data, patronul organizeaza petrecerea la el acasa. E adevarat ca are o casa deosebita, dar este foarte primitor si deschis. In primul an, avand eu conceptiile din Romania, mi s-a parut foarte ciudat sa ne invite la el acasa. Si eu am avut o firma si niciodata un m-as fi gandit sa ii invit la mine pe toti salariatii de Craciun. Dar seful meu din Canada o face in fiecare an si o face cu mare placere. Dansam, bem, cantam, facem karaoke sau inventeaza el cate o chestie deosebita, astfel incat sa fim de fiecare data placut surprinsi. E o atmosfera in care este imposibil sa nu te simti bine. Ce mi se pare ciudat e faptul ca, dupa ce ne reintoarcem la serviciu, nimeni un mai pomeneste de petrecere. Imi aduc aminte ca, in Romania, dupa o petrecere de cateva ore aveam ce vorbi cateva saptamani. (Dorina)
Lucrez la o firma mica de programare, unde sunt angajati numai barbati. Petrecerea de Craciun se face doar cu angajatii, fara sotii/prietene, probabil fiindca patronii sunt si ei barbati si vor sa ne simtim liberi sa facem ce vrem. Ba chiar firma ne plateste, la fiecare, drumurile cu taxiul, ca sa putem bea fara retineri. De obicei ne adunam la sediu, ne distram o ora-doua jucand Battlefield, Soldier of Fortune sau FIFA. Spre seara, plecam cu o limuzina inchiriata de sefi la un restaurant, ca sa mancam. De acolo mergem la o discoteca unde ramanem de obicei pana in zori. Toate bune si frumoase, doar ca patronii sunt tineri si ne duc la muzica house: dupa doua ore sunt pe cale sa surzesc. In primul an am si baut un pic cam mult, asa ca a doua zi m-a durut capul, iar nevasta nu mi-a vorbit o saptamana. Dar e fain, nu cred ca as lipsi de bunavoie de la acest party. (Adrian)
La servici, ne platim singuri cina de Craciun. Lucrez la o institutie guvernamentala, deci bani pentru petreceri nu sunt, dar noi ne organizam dupa puteri in fiecare an. Punem fiecare cate 20$ si gasim un restaurant micut, unde putem sa vorbim, sa radem si sa schimbam felicitari. E un moment placut, la care nu as renunta, fiindca imi place echipa cu care lucrez. (Lucretia)
