De cand a venit in Canada, Valeria Gruia Radulescu isi vinde tablourile. In urma cu 11 ani si-a infiintat propria companie; de 4 ani, galeria Valmi si-a deschis portile pentru iubitorii de obiecte frumoase, iar de cateva saptamani, galeria a fost reorganizata astfel incat sa cuprinda si un spatiu expozitional. Deocamdata, doamna Radulescu a deschis o expozitie cu propriile lucrari, insa nu exclude posibilitatea de a pune spatiul la dispozitia altor colegi de breasla, fara a le percepe comision, doar o contributie la chiria pe care o plateste pentru local.
De meserie arhitecta, Valeria Radulescu nu si-ar fi imaginat niciodata – pe vremea cand traia in Romania – ca ar putea ajunge sa traiasca din pictura. Si totusi, asta se intampla de cativa ani incoace, de cand nerecunoasterea diplomei sale de arhitect a pus-o in fata unei noi alegeri.
“Pentru multi romani care se stabilesc in Canada, mai ales pentru cei veniti – cum este si cazul meu – la o varsta nu foarte tanara, principala problema consta in a se vinde. Noi nu am fost obisnuiti sa ne cautam de lucru in acest mod, pentru ca am fost educati in spiritul modestiei. Asa ca, dupa ce am constatat ca studiile nu imi sunt recunoscute, am decis sa incerc sa fiu propriul meu patron, sa am ritmul meu, dar, mai ales, sa fac ce imi place”. Valeria Radulescu si-a deschis deci galeria, fiind, in acelasi timp, creator al obiectelor puse in vanzare, contabil, designer al spatiului, comerciant si profesor de pictura. “Poate ar fi fost mai usor sa ma duc la un serviciu si sa primesc un cec saptamanal, insa asa sunt mai multumita”.
In urma cu 16 ani, proaspat sosita la Montréal, Valeria Radulescu a participat la un concurs de pictura organizat de Caisse populaire Desjardins; cei de acolo i-au selectat doua lucrari pentru a le expune la sediul lor. In ‘92 a intalnit un grup de pictori si a pus bazele Asociatiei pictorilor din Saint-Laurent, grupare in cadrul careia este acum consilier, participand la selectia noilor membri.
Valeria Radulescu picteaza pe diverse materiale, cu intentia de a oferi nu doar obiecte decorative, ci si utilitare. Vasele pictate, de exemplu, sunt arse in cuptor, pentru a putea fi folosite asemenea oricaror alte vase. Artistei ii plac lucrurile deosebite si durabile; invazia de marfa ieftina si de proasta calitate de pe piata canadiana nu a facut decat sa-i consolideze preferinta. Galeria Valmi este, de altfel, un spatiu organizat in ideea de frumos (pana si masa de lucru este o creatie deosebita), un spatiu protector, care-i ofera linistea necesara creatiei.
Cestile pozitive
Valeria Radulescu isi incepe ziua cu” o cafea turceasca, buna, ca in Romania.” Este momentul in care se concretizeaza planurile de lucru: “Trebuie sa te mobilizezi, sa creezi ceva astazi” isi spunea artista intr-o dimineata si de aici a luat nastere ideea “cestilor pozitive”, pictate in culori vii si cu deviza “Tu es le meilleur / Tu es la meilleure”. Artista mizeaza pe ideea de optimism, alegand partea frumoasa a lucrurilor si considerand fiecare experienta a vietii drept castig. “Nimic nu se pierde”, spune ea, precizand ca toate lucrurile pe care le-a invatat se regasesc, intr-o forma sau alta, in picturile ei. Chiar si cursurile facute in copilarie. Astfel, florile isi iau gratia petalelor din miscarile de balet si flexibilitatea tijei din cele de gimnastica. Arhitectura i-a oferit cunostintele legate de profunzime si culoare. Cladirile sunt o prezenta constanta in picturile ei. Ca si natura, cu peisaje unde se regasesc copacii multicolori ai Canadei si potecile umbrite ale Romaniei. Pana si iernile din panzele ei sunt imblanzite prin tonuri calde, de culoare.
O caracteristica a picturii Valeriei Radulescu este absenta portretelor, desi artista spune ca “teoria o stapaneste” si a dat cursuri de arta portretului elevilor sai. Ca mijloace folosite, pictura in ulei o reprezinta cel mai bine si-i da, in plus, un sentiment de siguranta (in copilarie, Valeria a vazut acuarelele mamei spalate de ploaie). Fara a avea pretentia unei creatii exemplare, artista picteaza pentru propria placere, iar daca lucrarile ei se vand este pentru “emotia” pe care ele o exprima.