Tara dinamica, angajam muncitori

Varujan Vosganian, proaspatul ministru al Economiei, si-a pastrat si calitatea de analist economic al cotidianului Ziua. Ocupat de treburile celui mai important minister, Vosganian continua totusi sa scrie. Ultimul sau articol are un titlu incitant: “Este timpul sa ne intoarcem acasa”. Asa cum puteti banui, ministrul incearca sa-i convinga pe romanii care sunt stabiliti in afara granitelor, fie ca au emigrat, fie ca doar muncesc temporar, sa revina in tara, unde economia duduie de performanta, salariile au crescut, iar birocratia a devenit o poveste a trecutului. Spune Vosganian ca “exista romani care ar dori sa se intoarca definitiv in patria de origine dar, inca mai au temeri, neintemeiate, legate de birocratie si coruptie“. Aici ministrul, in demersul sau generos de altfel, da cu bata in balta. Deci, de cand a devenit dansul ministru, iar Romania a intrat in Uniunea Europeana, nu mai exista brusc nici functionari indolenti, nici politicieni corupti.
Dincolo de mesajul sau pur politic – un fel de a-si face datoria de ministru-ziarist-, Vosganian atinge o problema stranie, dar perfect adevarata: Romania a inceput sa se confrunte cu o criza a fortei de munca. Este evident ca cei 2 milioane de romani care muncesc in afara granitelor – mai mult de un sfert din populatia activa a tarii – au lasat un gol substantial in Romania. 14 ani dupa Revolutie, putini dintre cei de la putere au bagat de seama ca plecarea romanilor – multi dintre ei specialisti – poate deveni o problema pentru economia tarii. Acum vreo doi ani Banca Nationala a inceput sa dea publicitatii intrarile masive de valuta in tara, de ordinul miliardelor de dolari anual, bani trimisi, evident, de muncitorii romani care lucreaza in strainatate familiilor lor. Practic, balanta de cont curent a tarii a fost cat de cat echilibrata cu aportul lor.
S-au ridicat zeci de mii de case la tara pe bani castigati pe plantatiile din Spania sau pe santierele din Italia si Germania. Sunt bani, dar nu mai avem muncitori care sa ridice casele in Romania, pentru ca mai toti sunt imprastiati prin Europa. Antreprenorii romani au nevoie de 200-300.000 de muncitori pentru a finaliza toate santierele deschise. In aceste conditii, este limpede ca vom incepe sa importa m forta de munca din tari mai sarace decat Romania. Cazul chinezoaicelor angajate la firma Wear Company nu va mai fi, in curand, un subiect exotic pentru presa, ci o realitate banala. In mod firesc, strainii care vor veni la lucru in Romania vor trimite banii famiilor lasate acasa, asa cum fac sI romanii acum. In acest caz, importante sume in valuta vor parasi tara, ceea ce nu-i deloc o veste buna.
Sub acest aspect, ingrijorarea ministrului Vosganian este indreptatita. El propune un program guvernamental, un fel de campanie publicitara, prin care romanii sa fie convinsi sa se intoarca acasa. Aici, Vosganian se inseala: nu prin seminarii, publicitati si filme bine facute vor fi convinsi romanii sa revina. Acestea sunt actiuni fara nici o sansa de succes, bani aruncati de pomana. Romanilor nu le poti prezenta propria tara in imagini idilice, in care functionarii sunt politicosi, politicienii sunt incoruptibili, iar la doctor nu dai spaga. Este absurd. Romanii vor mai veni si acasa in momentul in care vor simti ca lucrurile s-au schimbat cu adevarat.