Hérouxville – o voce sau un caz?

Adoptarea, de catre municipalitatea Hérouxville, a unui cod de conduita pentru imigrantii
care doresc sa se stabileasca in acest orasel parea doar o decizie locala, care nu putea face valuri. Dornic sa primeasca imigrantii, Consiliul local al acestei localitati a decis ca acestia trebuie sa stie care sunt cutumele si valorile locului si ca nu vor exista derogari de la aceste valori, in cazul in care ei vor decide sa se stabileasca aici. Aceasta, desi mica localitate din Mauricie are, conform datelor oferite de Statistique Canada (recensamantul din 2001), doar 10 imigranti proveniti din Asia de Sud-Est si nici unul dintre ei nu este musulman. Totusi, aceasta decizie nu numai ca a oferit munitie in dezbaterea asupra “acomodarii rezonabile” a imigrantilor, dar a si depasit granitele provinciei interesand presa anglofona. Agentiile de presa au dus povestea pe CNN si de aici in lumea intreaga. Alte localitati din Québec (Saint-Roch-de-Mékinac, Grandes-Piles, Trois-Rives, Lac aux Sables si Saint-Adelphe) si-au anuntat intentia de a analiza adoptarea unor coduri similare, in vreme ce autoritatile fie au refuzat sa comenteze, fie au declarat ca acest cod reprezinta un caz izolat si nu reflecta opiniile Québec-ului. Presa s-a concentrat pe partea absurda a povestii, in special pe faptul ca documentul interzice lapidarea femeilor sau arderea lor de vii, ceea ce denota existenta unor stereotipuri cu privire la imigratia musulmana. Documentul contine si prevederi privind interzicerea excizarii fetelor, o practica denuntata si de Organizatia Mondiala a Sanatatii sau de Amnesty International si care, in Canada, este interzisa prin lege. Dincolo de caracterul absurd al multora dintre formularile cuprinse in document, codul adoptat de Hérouxville este prima luare de pozitie radicala pe un subiect extrem de sensibil, cel al “acomodarii rezonabile”. Sustinatorii deciziei cred ca s-a spus cu voce tare ceea ce toata lumea gandea de multa vreme. Autoritatile locale din Hérouxville au mers prea departe, sunt de parere cititorii ziarelor, dar la fel de departe, zic ei, s-a mers si cu “acomodarea rezonabila”. De altfel, un sondaj realizat de Universitatea din Ottawa, intre 24 si 29 ianuarie 2007 arata ca 68 % dintre canadieni si 85 % dintre rezidentii din Québec nu sunt de accord cu portul kirpanului la scoala, in ciuda unei decizii a Curtii Supreme care a fost favorabila in acest sens. Sondajul arata ca, in Québec, 41 % din locuitori considera ca s-a mers prea departe in interpretarea si aplicarea Cartei Drepturilor si Libertatilor. La nivel canadian, 23 % dintre cei care au raspuns se declara ingrijorati de drepturile religioase acordate minoritatilor. Un alt sondaj, realizat pe site-ul lapresseaffaires.com, arata ca 66,7% din cei intervievati (in numar de 10.081) sunt de acord cu decizia luata de Hérouxville, in vreme ce 25,1% nu sunt de acord. Spuneam ca aparitia acestui cod vine in contextul unor
discutii aprinse in presa din Québec pe fondul a ceea ce se numeste “acomodare rezonabila”. Prezentarea cazurilor in care diverse comunitati entice sau religioase cer anumite derogari s-a inmultit dupa ce, in martie 2006, Curtea Suprema a autorizat purtarea kirpanului (un cutit ritual folosit de membri comunitatii Sikhs) in scoli. Aceasta decizie a radicalizat opinia publica, iar presa a inceput sa prezinte tot felul de cereri: acoperirea geamurilor YMCA, refuzul de a purta casca de protectie in portul Montréal, cereri ca medicii care asista la nastere sa nu fie barbati, cererea ca examinatorii SAAQ sa fie femei pentru anumite comunitati sau barbati pentru altele. O parte din aceste cereri au fost solutionate amiabil, o parte sunt inca in discutie. Contextul de mai sus trebuie avut in vedere atunci cand se vorbeste despre Hérouxville. Trebuie sa consideram decizia municipalitatii ca pe o voce sau ca pe un caz in dezbaterea care are loc acum in Québec? Vreti sa va implicati in aceasta dezbatere? Trimiteti-ne opiniile dumneavoastra pe adresa
redactiei. Cele mai interesante dintre ele vor fi publicate in cadrul rubricii “La taifas”.