Cele aproximativ doua milioane de romani plecati de tot sau doar la lucru in strainatate au provocat in Romania o criza a fortei de munca. Domeniile cele mai afectate sunt constructiile, industria de confectii si turismul. Cazul celor o mie de femei aduse din China sa lucreze intr-o fabrica de confectii din Bacau nu mai este unul singular. Guvernul roman pleaca in cautare de muncitori in tarile vecine – in Moldova, in Serbia sau in Ucraina. Agentia Nationala de Ocupare si Formare Profesionala are in acest moment zece mii de slujbe pentru care nu gaseste amatori. In Romania functioneaza alte zeci de firme de plasare de forta de munca si toate se plang de acelasi lucru: lipsa personalului, calificat sau nu. Lipsa de forta de munca afecteaza deja mari proiecte de
infrastructura in constructii. Americanii de la Bechtel (cei care construiesc autostrada Transilvania) vor sa angajeze pana in luna martie circa 4.500 de muncitori. Romanii prefera insa sa se catere pe schelele din Italia sau Spania, unde castiga de cateva ori salariul care li se ofera in tara. Multi dintre cei care lucreaza totusi in Romania prefera sa o faca la negru, unde castiga mai bine. Salariul mediu net in constructii era, in luna august 2006, de 738 de lei, echivalentul a mai putin de 350 de dolari canadieni. Acum se vorbeste de peste o mie de lei, dar constructorii au anuntat deja cresterea preturilor la case cu aproximativ 15%, datorata tocmai cresterii salariale. In luna iulie 2006, in Polonia somajul era de 15%, iar in Slovacia – de 14%. In aceeasi perioada, in Romania el era de doar 5,1%, iar acum este mai mic de 5%. Asta in timp ce media europeana este de 7,8%. Intre somajul ridicat din Occident si cel scazut din Romania exista o legatura directa: cele cinci miliarde de euro trimise in 2006 in tara de romanii care lucreaza in strainatate. O gura de oxigen pentru multi dintre cei ramasi in tara.