Democratia banilor

Razboiul biletelelor, grupurile de interese ale premierului si ale presedintelui sunt doar forme primitive prin care romanii descopera capitalismul. Totul este deja inventat, doar pentru romani pare o noutate brutala. Politicienii s-au ferit ca dracu de tamaie sa vorbeasca, pana acum, de capital, de afaceri si despre cum functioneaza un stat. De aceea, romanii au senzatia ca democratia inseamna ca fiecare are un cuvant de spus in societate, iar cuvantul unui om obisnuit este egal cu cel al miliardarului. Este in parte adevarat, mai precis, numai in ceea ce priveste votul. Doar acolo oamenii sunt egali. In rest, unii conduc, iar ceilalti ii urmeaza. Asa este peste tot in lume. In aceasta perspectiva se pune intrebarea: cine are putere intr-un stat? Politicienii romani, inventatori de solutii stranii, au evitat sa spuna lucrurilor pe nume. Orice societate avansata este ghidata de grupuri de interese in care banii au cuvantul cel mai greu de spus. Este greu pentru noi, cei multi, sa acceptam o realitate care ne deranjeaza. Credeti ca nebunia lui Bush cu implicarea Statelor Unite in tot felul de razboaie este doar o idee fixa personala? Nici gand, in spatele unui razboi sunt zeci de companii care castiga imens de pe urma inzestrarii armatei. Toti acestia fac lobby si contribuie la sustinerea celui care le reprezinta interesele cel mai bine. Kennedy n-a fost unul dintre ei si drama s-a intamplat. In cazul Romaniei, lucrurile de abia se aseaza. Vreo 15 ani, tara a traversat perioada acumularii salbatice de capital, o etapa care se invata in carti, este obligatorie in orice societate care-si schimba brusc forma de proprietate. Unii, mai iuti si mai talentati decat altii se apuca de afaceri. Cum legile sunt moi la inceput, banii se fac, de obicei, nelegal speculand fragilitatea legilor care guverneaza relatiile intre privat si proprietatea publica. In cei 15 ani s-au dat tunuri, s-au falimentat uzine, care apoi au fost cumparate pe nimic, s-au praduit banci si s-au facut averi. Este o iluzie sa credem ca acest jaf generalizat s-ar fi putut stopa. Poate numai cu o dictatura, dar asta nu era posibila. Dupa ce averile s-au consolidat, am intrat intr-o alta etapa: cea in care averile trebuie protejate prin legi. Este un paradox, cei care s-au imbogatit tocmai prin lacunele legilor au tot interesul acum sa puna legi care sa protejeze ce-au acumulat. Intrarea in Uniunea Europeana este un izvor urias de fonduri guvernamentale, care trebuie cheltuite: construirea infrastructurii este un fagure a carui dulceata multi vor s-o guste. Este absolut normal sa prinzi cat poti mai mult, este in firea omului sa vrea sa devina mai bogat. Cat de bogat? Aici nu exista limite. A nega o realitate pe care s-a construit planeta timp de 2000 de ani este o prostie. Pentru ca nimeni nu le-a spus lucruri simple, romanii au senzatia permanenta ca sunt jefuiti, ca un grup de smecheri ii sufoca prin bogatia lor si le iau de la gura copiilor lor. La aceasta imagine deformata asupra vietii contribuie din plin atat premierul, cat si presedintele. Niciunul nu poate sa spuna pe fata ca nu poate rezista intr-o asemenea functie fara sprijinul celor care detin capitalul. Nu este important ca Patriciu sau Bucsaru, pe care l-a favorizat chipurile presedintele, sunt foarte bogati, important este ca ei sa se miste dupa reguli clare, sa plateasca impozit, iar banii facuti sa-i reinvesteasca in Romania. Patriciu spunea, intr-un interviu, ca nu vrea sa devina prim-ministru. Lui ii place sa stea acasa si sa-l primeasca pe prim-ministru la o cafea in fiecare zi si sa discute asa, ce este de facut cu tara. O declaratie socanta, dar asa se petrec de fapt lucrurile peste tot in lume. Nu inseamna ca politicienii beau cafeaua cu cei bogati la modul propriu, dar tin cont de puterea lor. Cand administratia americana nu mai convine celor care au investit bani in ea, o mana de mosuleti bonomi (presedinti de mari corporatii) sprijiniti in bastoane bat la usa Casei Albe. Fiecare din ei poarta in spate puterea sutelor de miliarde de dolari. Ei sunt cei care determina legile. Asta se intampla si in Romania. Totul este ca miliardarii romani sa fie si patrioti, ca parte din averile lor sa le dedice societatiicare le-a permis sa se imbogateasca.