27 februarie va ramane in istoria burselor din toata lumea ca o zi neagra. Martea cu ghinion a inceput la cea mai importanta bursa de pe pamant, New-York Stock Exchange de pe Wall-Street. In cateva momente, preturilor actiunilor cotate s-au prabusit cu 416 puncte masurate pe scala indicelui Dow-Jones. Dupa aproape 6 ani de crestere neintrerupta – dupa semicrahul de la 11 septembrie – bursa newyorkeza a marcat pierderi de 632 de miliarde de dolari in valoarea actiunilor cotate, ceea ce a reprezentat aproape 3,5% din bogatia bursei. O pierdere imensa, care i-a bagat in spaima pe brokeri, dar si pe milioanele de mici investitori care cumpara actiuni la cele mai stabile companii.
Interesant este ca martea neagra s-a intamplat din cauza unui zvon, finalmente neconfirmat. Chipurile, guvernul chinez se pregateste sa impuna o taxa pentru castigurile de capital, ceea ce ar frana avantul investitorilor de portofoliu. Imediat bursa de la Shanghai, una dintre cele mai dinamice din lume – a pierdut 9 procente si 140 de miliarde de dolari. Actiunile cotate in China isi dublasera valoarea intr-un singur an. Cheia acestei explozii bursiere a stat in decizia guvernului comunist de a nu schimba legile pietei de capital. Guvernul n-a impus impozitarea castigurilor, dar, in schimb, au aparut zvonurile. Iar o bursa, ca si o banca, reactioneaza violent la orice adiere de vant.
Poate ca tremuratul bursei asiatice nu s-ar fi resimtit atat de tare in imperiul de pe Wall Street daca Alan Greenspan, fostul director al Federal Reserve Bank (echivalentul Bancii Nationale in alte tari) nu s-ar fi trezit sa faca un comentariu la o conferinta, in care spunea ca economia americana va intra in recesiune la sfarsitul acestui an. Genialul finantist n-a dorit sa faca nici un rau nimanui, ci doar a rostit cu voce tare ceea ce toti analistii economici americani stiu. Statele Unite au avut o crestere economica constanta dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, dar de un an incoace a inceput sa gafaie. Cauza: o scadere accentuata a consumului intern – care are principala pondere in PIB-ul american. Altfel spus, americanii n-au mai cheltuit atat de multi bani pe bunuri si nu au mai contractat credite ipotecare in acelasi ritm ca inainte. Este foarte greu de explicat precis de ce s-a strans la punga cetateanul american dar, in mod sigur, pierderea apetitului pentru consum are legatura cu perceptia viitorului (capitol in care intra increderea in stabilitatea locului de munca, costul vietii, spectrul maririi taxelor si, evident, cum vad politica facuta de administratie). Economia continentului american, din care facem parte si noi, cei care traim in Canada, da semne de oboseala. Nu trebuia s-o spuna Greenspan, se vede cu ochiul liber. Motorul american, industria auto merge in pierdere, concedierile se fac in loturi de zeci de mii de muncitori, fabricile isi reduc capacitatile sau se inchid. Ceea ce se intampla in Statele Unite este valabil si in Quebec si Canada. Nici n-ar putea altfel, din moment ce 70% din exporturile quebecheze se duc catre vecinii nostri. Cand americanul consuma mai putin, canadianul isi poate pierde locul de munca, fara exagerare.
Martea neagra a bursei din New-York n-a facut decat sa ne reaminteasca tuturor ca, in final, nivelul nostru de trai se deterioreaza. Nu-i o veste minunata, dar noi sa fim sanatosi.