Cazul tinerei fete musulmane care, intr-un campionat de fotbal desfasurat la Laval, a refuzat sa respecte decizia de a-si inlatura hijabul de pe cap, cazul celor 2 politisti quebechezi condamnati pentru atitudine rasista, ca si, mai nou, “afacerea Kovalev” arata ca problema “acomodarilor rezonabile” este inca departe de a-si fi gasit solutia. Asa stand lucrurile, ne-am propus sa vedem care este parerea celor din comunitatea noastra privitor la acest subiect. Sondajul de mai jos aduce cateva puncte de vedere, generate de experientele prin care fiecare a trecut.
Verginia, mama, 40 de ani: “Eu nu cred, sunt convinsa ca exista forme de discriminare pe criterii de rasa. N-am sa uit niciodata cat de stupefiata am fost sa vad ca in “tara democratiei” pot exista oameni care sa aiba satisfactii atat de mizerabile. Am fost chemata, in toamna anului 2006, la colegiul Champlain si pur si simplu nu mi-a venit sa cred cand secretara, plictisita sa dea explicatii, a precizat scurt ca: “fata nu poate urma un colegiu englezesc, pentru ca nu are nici un parinte englez”. In primul moment, am crezut ca nu aud bine, in urmatorul ca nu este real ceea ce se intampla, dar satisfactia din zambetul madamei m-a trezit si atunci mi-am zis: ba e al dracului de real! Unde naiba am ajuns?”
Iuliana, 16 ani, eleva: “Eu nu prea am avut probleme cu colegii si nici cu profesorii. Totusi, in clasa a 5-a sau a 6-a era o araboaica venita din Franta care se lua tot timpul de mine si-mi zicea ca sunt romanca pe un ton foarte urat, dar fata aia era rea cu toata lumea. Eu sunt de acord ca fiecare sa-si pastreze obiceiurile, daca asta nu-i deranjeaza pe ceilalti. De exemplu, sunt de acord ca indienii sa poarte cutitul acela al lor, traditional, pentru ca nu este ascutit si e mai mult un simbol religios decat o arma. Noua nu ne place pentru ca ne intimideaza, eu asa simt. Dar nu sunt de acord ca o singura fata sa poarte batic pe terenul de fotbal cand toate celelalte nu poarta. Asta eu nu inteleg. De ce sa aiba ea voie la ceva ce noua nu ne este permis? Ce fel de egalitate poate sa fie asta? Sunt de acord cu religia in societate, in viata personala, dar nu si in sport, acolo unde exista un regulament, care trebuie sa fie acelasi pentru toti.”
Silviu, 27 ani: “Da, am avut probleme la colegiu, pentru ca eram imigrant si unul dintre profesori nu-i suporta pe imigranti. M-a persecutat fara sa-i fie jena, am ajuns pana acolo incat eram aproape sa-l lovesc. Nu prea suport nedreptatea sI imi amintesc cum m-a amenintat ca n-o sa termin colegiul si n-o sa trec la el sub nici o forma. Era dupa referendum si spunea ca din cauza noastra, a imigrantilor, quebechezii au pierdut procente importante.”
Cristina, 20 ani, studenta: “Nu am o opinie formata pe acest subiect. Pana acum, nu am avut probleme nici cu profesorii, nici cu colegii. Un singur incident mi s-a intamplat. Eram la banca, asteptam la rand, un barbat trecut de 40 de ani m-a intrebat ceva si eu n-am inteles ce ma intreaba. N-am apucat sa spun nimic, pentru ca omul acela a inceput sa tipe si de data asta am inteles ce-a spus “Ce cautati toti aici? Sa va intoarceti de unde-ati venit!” N-am luat prea in serios intamplarea, pentru ca omul era ori drogat ori beat. Toti am tacut, iar individul a iesit vorbind de unul singur, cu voce tare. Insa pe ansamblu, oamenii de aici mi se par foarte amabili si civilizati.”
Cornel, 24 ani, student: “Dupa mine, cea mai sigura forma de discriminare este atunci cand iti cauti de munca. Cand angajatorii vad ca nu te cheama nici Tremblay, nici Tessier, ti se cam risipesc visele despre egalitate si democratie. Nu stiu ce sa spun, intr-un fel ii inteleg, sunt la ei acasa si e o forma de autoprotectie, dar daca nu ne permit accesul la joburi calificate, de ce mai vor imigranti titrati? Oricum, pentru noi cred ca exista o singura solutie: sa fim mult mai buni decat Tremblay sau Tessier. Desi nici asta nu da intotdeauna rezultate.”
Sondaj de Andra Balaci
