Jean-Jacques Beldié este presedintele Consiliului de administratie al Societatii de transport din Laval, consilier municipal al primariei din Laval – reprezentand cartierul Laval-les-Îles -, membru al executivului in consiliul de administratie al “Tourisme Laval”, presedinte al Asociatiei transportatorilor urbani din Québec. Sunt numai cateva din functiile pe care le ocupa, fiindca, asemenea tatalui sau, roman din Stroiesti (Arges), domnul Beldié este extrem de muncitor si serios in tot ce face. In ciuda faptului ca nu stie decat cateva cuvinte romanesti, Jean-Jacques Beldié vorbeste cu incantare de frumusetile Romaniei si cu mandrie de calitatea romanilor din Laval. In vara acestui an, el va reveni pe plaiurile natale ale tatalui sau pentru a demara un proiect municipal: infratirea Lavalului cu orasul Botosani, proiect initiat de profesorul Vania Atudorei, presedintele Asociatiei Romanilor din Laval. Pana atunci, presedintele STL este prins in restructurarea serviciilor de transport in comun, care trebuie sa includa cele 3 statii de metrou pe care spera sa le inaugureze la 30 aprilie.
Povestea incepe in 1926, cand un argesean de 16 ani soseste in Laval, cu ajutorul unui unchi care lucra, pe atunci, in Ministerul Imigrarii, la Bucuresti. “Tatal meu a venit aici cu gandul sa isi stranga banii necesari ca sa-si cumpere o livada de pruni”, spune Jean-Jacques Beldié, cu un zambet. “A lucrat la o ferma, in Laval, timp de 15 ani, mereu cu gandul de a se intoarce intr-o zi acasa. A venit insa razboiul… Asa ca a trebuit sa renunte. A cumparat ferma in care lucrase, s-a casatorit cu o quebecheza…Nu s-a obisnuit niciodata cu iarna de aici, in fiecare toamna il apuca dorul de Romania.”
Jean-Jacques Beldié isi aminteste, cu emotie, de trasaturile pe care el le considera “romanesti” ale tatalui sau. “Tata era foarte apropiat de natura; cand am mers pentru prima oara in satul lui am inteles de ce. Stia si o multime de retete naturiste, daca aveai probleme de sanatate, iti recomanda anumite legume sau fructe; stia la ce-i bun fiecare. Dar ceea ce m-a fascinat, mai presus de orice, la el, era respectul pentru animale. Tin minte ca aveam un cal batran, care nu mai era bun la nimic. Intr-o zi, l-a vazut cineva care exact cu asta se ocupa: cumpara cai batrani si ii omora, pentru ca anumite organe ale lor se foloseau in industria de cosmetice. Cand a aflat, tata a zis un nu categoric. Calul asta e alaturi de mine de 30 de ani, a zis el. Mi-a adus atatea servicii; calul asta va muri aici, cand ii va sosi sorocul. Omul era uimit, mai ales ca ii facuse o oferta destul de buna. Episodul asta nu o sa-l uit niciodata.”
Cand s-a intors, in vizita, in Romania, Ceausescu era deja la putere; dezamagit de situatia in care isi gasea tara, fermierul din Laval a indraznit sa critice regimul, ceea ce a cauzat probleme cu Securitatea, la urmatoarea vizita a familiei. “Tata a fost mereu mandru ca era roman. Cand faceam bradul, de Craciun, tin minte ca ne canta un cantec traditional romanesc. Mi-ar placea sa ajung o data, in Romania, in timpul Sarbatorilor de iarna; gasesc ca au un spirit familial mai pronuntat decat aici.”
Bun ii vinul ghiurghiuliu
Beldie inseamna “nuia” – presedintele STL a aflat asta de la ghidul care l-a insotit in prima vizita pe care a facut-o in Romania, pentru a-si vizita rudele. O tara extraordinara, unde “totul e natural”. Privelistea oferita de Carpati i se pare cel mai frumos peisaj; isi aminteste de ea atunci cand asculta “Rapsodia Romana” a lui George Enescu. Compozitor pe care l-a descoperit gratie unui naist roman din Montréal.
Nu numai peisajele ii plac lui Jean-Jacques Beldié, ci si vinul romanesc, pe care il consideradeosebit de bun, ca si berea. Mare amator de vinuri, el are, in Ungaria, o podgorie de care se ocupa cu mare placere (sotia sa este dintr-o familie austriaca, stabilita in Ungaria). Jean-Jacques Beldié este acum atras de ideea de a importa vinuri romanesti; vizita din vara ii va servi si in acest scop. Pe lista localitatilor de vizitat se afla, alaturi de Botosani (unde trebuie sa se intalneasca, in vederea proiectului de infratire dintre Botosani si Laval, cu primarul Catalin Flutur), Stroiestii tatalui, Brasov, Constanta si Timisoara.
“Cand am fost, in urma cu cativa ani in Romania, m-a interesat, desigur, sa vad cum e organizat sistemul de transport in comun.” La Bucuresti, povesteste Jean-Jacques Beldié, a avut curiozitatea de a cobori la metrou. Nu mica i-a fost uimirea sa vada vagoane mai frumoase si mai spatioase decat la Montréal. “Imediat m-am interesat cu privire la furnizor. Cine credeti ca era? Bombardier”.
Acomodari la lucru
Chiar daca mai linistit decat Montréalul, Lavalul nu este nici el lipsit de probleme in ce priveste sistemul de transport in comun. O parte din ele vor fi rezolvate de deschiderea metroului si de subventiile alocate de guvernul Québecului. In prezent, conducerea STL este in negocieri cu sindicatul de la intretinere si Jean-Jacques Beldié spune ca tratativele inainteaza, astfel incat e aproape convins ca nu se va ajunge la greva.
Jean-Jacques Beldié a facut studii “clasice”, cu scopul de a deveni preot. “Mama era foarte credincioasa si, pe atunci, era o onoare sa ai un preot in familie.” Dupa 3-4 ani si-a dat seama ca nu asta voia sa faca si s-a reorientat spre administratie. Dupa incheierea studiilor, a lucrat la o companie de asigurari si a continuat in sistemul de transport in comun, implicandu-se mereu in mai multe proiecte deodata. Pe total, peste patru decenii de munca, rasplatite, ce-i drept, de numeroase realizari.
In STL, spune Jean-Jacques Beldié, nu exista discriminare: oricine indeplineste conditiile profesionale poate lucra aici. Insa acomodarile rezonabile trebuie sa fie, in opinia sa, cu adevarat rezonabile. “Religia aduce mult, dar creeaza si tensiuni. Ce face fiecare acasa nu ma priveste; insa daca vine la lucru inarmat cu un cutit, aici e sigur ca as vedea o problema.”
Romanii din Laval – pe care ii intalneste adesea in campaniile electorale – nu pricinuiesc niciodata necazuri, spune Jean-Jacques Beldié, nu fara mandrie. “Sunt oameni instruiti, apreciati de toata lumea si sunt bucuros sa vorbesc despre originea mea romana, de cate ori am ocazia.”
