Nu se poate spune ca pe quebechezi nu-i intereseaza viitorul provinciei lor: 1 700 000 de persoane au privit dezbaterea televizata care a avut loc in 13 martie si in care s-au confruntat sefii celor trei principale partide intrate in cursa electorala: Jean Charest (actualul prim-ministru liberal), André Boisclair (liderul PQ) si Mario Dumont (seful ADQ). S-ar spune ca, in aceasta traditionala infruntare, spectatorii sunt atrasi mai mult de spectacolul personalitatilor, fiindca platformele politice ale candidatilor se cunosc deja. Iar ceea ce este neclar in ele (cifrele, cum spunea o telespectatoare, nu le poate nimeni verifica) nu are, oricum, nicio sansa sa se clarifice cu aceasta ocazie. Si nici distanta dintre demagogia electorala si adevaratele intentii.
Politica este, intr-un fel, asemenea jocului de poker: conteaza nu doar cartile, ci si prestatia jucatorilor. Din punctul acesta de vedere, sperantele telespectatorilor au fost indreptatite: marti seara, timp de doua ore, cei trei politicieni au pus in joc cele mai tari carti ale lor. Ba chiar Mario Dumont a scos si asul din maneca, in incercarea de a-l da gata pe premier cu documentele care, dupa el, demonstreaza ca tragedia din 30 septembrie 2006 – prabusirea viaductului de la Concorde, din Laval, in care si-au pierdut viata 5 persoane – se datoreaza neglijentei guvernului liberal si, mai ales, lui Jean Charest in persoana. Care ar fi fost informat de starea viaductului cu mult timp in urma si nu ar fi luat nicio masura. Cum era de asteptat, premierul liberal l-a orientat spre comisia care ancheteaza cazul. O ultima incercare: liderul ADQ l-a acuzat pe Charest ca i-a cerut comisiei sa prelungeasca cercetarea afacerii, pentru a obtine rezultatele dupa alegeri. O intuitie contrazisa chiar a doua zi de presedintele comisiei de ancheta, Pierre Marc Johnson, care a declarat ca, dimpotriva, el este cel care i-a cerut premierului un ragaz mai mare, data find complexitatea dosarului.
Exceptie facand de acest palpitant episod al dezbaterii, restul elementelor au fost la locul lor. Discutiile s-au purtat in jurul a cinci mari teme, incepand cu prezentarea proiectelor fiecaruia dintre candidati si incheind cu confruntarea dintre ei, pe marginea temelor abordate: sanatate, mediu inconjura tor, finante, educatie – familie si viitorul Québécului.
Ce-i mana pe ei la lupta?
Interesant este faptul ca toate comentariile analistilor, prezentate pe posturile de televiziune imediat dupa dezbatere, precum si cele publicate in presa de a doua zi au excelat prin… subiectivitate. Vazuta din perspective diferite, agresivitatea lui André Boisclair a fost apreciata, ca semn de energie si fermitate sau a deranjat, ca lipsa de politete si infatuare. “Profesorul” Boisclair dadea lectii celorlalti doi adversari de la inaltimea experientei sale – scriau cei suparati; in vreme ce ceilalti sustineau sus si tare ca liderul PQ era, de departe, marele invingator al serii. Cert e ca Boisclair a avut si el intrebari la care nu a stiut sa raspunda, cum ar fi cea privind alternativa, in cazul in care rezultatul referendumului privind suveranitatea Québecului ar fi, din nou, negativ.
Mario Dumont, liderul partidului Action démocratique du Québec, a fost focul de artificii al intalnirii. Pe de o parte, el a abordat niste probleme concrete, propunand solutii concrete: ajutor direct pentru familii, bonusuri pentru copii, dizolvarea comisiilor scolare, introducerea unui sistem de sanatate mixt etc. In sfarsit, un program diferit, axat pe nevoile populatiei, au strigat partizanii. Pe de alta parte, Mario Dumont nu a putut cu nici un chip sa explice cum va pune in practica toate aceste initiative, ceea ce face ca totul sa ramana la stadiul de “discurs frumos”, sau ” forma fara fond”, cum au subliniat adversarii. Lucru pe care ceilalti doi sefi de partide nu s-au sfiit sa-l sublinieze, atacandu-l sI pentru “subtirimea echipei” si pentru “imaturitatea politica”. Ce e drept, nimeni nu a prea inteles cum e cu “Québecul autonom” care e, in acelasi timp, federalist, cu toata supletea formulei “s’affirmer sans se séparer”.
In ceea ce-l priveste pe Jean Charest, toata lumea a fost de acord ca el si-a jucat bine rolul de premier in functie, pastrandu-si calmul si o atitudine de persoana care vorbeste cunoscand lucrurile din interior. Dornic sa demonstreze, cum observau ziaristii, ca “tot el e cel mai bine plasat pentru a conduce guvernul” si ca exista o serie de proiecte in curs, pentru a caror finalizare are nevoie de acest nou mandat. Dispus sa recunoasca promisiunile neonorate, dar justificandu-le prin mostenirea grea lasata de guvernul anterior si gata de noi promisiuni, mai ales in ce priveste sanatatea – plasata din nou in fruntea prioritatilor pe lista sa electorala. Cu o serie de cifre la indemana, pentru a arata ca iata, natalitatea a crescut in provincie, la fel si numarul celor care si-au gasit de lucru, pentru a raspunde altor cifre, mai putin magulitoare pentru performantele guvernului liberal.
Marii uitati
Despre orice s-a vorbit, mai putin despre cultura – observa Nathalie Petrowski, cronicar la cotidianul “La Presse” pe domeniul cultural. Insa a mai fost un subiect care a lipsit din dezbaterea sefilor de partide: imigrantii. Cu exceptia fazei in care Mario Dumont si-a acuzat adversarii ca nu au fost capabili sa ia o pozitie ferma in problema acomodarilor rezonabile, care a cazut, oricum, in gol. Ce-i drept, televiziunea nationala a suplinit aceasta lipsa, adunand laolalta mai multi “neoquebechezi”, carora le-a dat cuvantul joi seara, in cadrul editiei de stiri. Ei au descurcat itele discursurilor politice in felul lor, dand dovada de luciditate si de capacitatea de a analiza lucrurile in profunzime. Insa fara a da indicii cu privire la intentia de vot. Si in cazul lor, ca si in cazul celorlalti, toate posibilitatile raman deschise.
Aproape la egalitate
Doua noi sondaje de opinie arata o lupta stransa intre cele trei partide politice care domina viata politica din Québec. Un sondaj realizat de Léger Marketing si de postul de televiziune TVA in perioada 13-15 martie arata ca PLQ ar obtine 33% din voturi, in vreme ce PQ si ADQ ar avea 30% fiecare, dupa repartizarea voturilor celor indecisi.
Fata de sondajul anterior, PLQ a pierdut 3%, PQ a castigat 1%, iar ADQ a castigat 5%. Majoritatea alegatorilor cred ca urmatorul guvern va fi unul minoritar (69%), in vreme ce un procent asemanator (68%) considera ca liberalii vor ramane la putere.
