(Continuare din numarul din 10 martie)
3. Lovitura de stat de la 23 august 1944 si drumul catre putere al Partidului Comunist Roman
Acordul de la Moscova a constituit pasul final al sovieticilor in recunoasterea de catre Occident a dominatiei lor in Romania67. Daca acordul ar fi fost respectat “ad litteram”, ar fi reprezentat o victorie a sfidarii Regelui Mihai, dar, asa cum aveau sa dovedeasca evenimentele, el le-a permis pur si simplu Aliatilor occidentali sa-si mascheze neputinta. Groza a indeplinit prevederile acordului de la Moscova, acceptandu-i in cabinetul sau pe Emil Hatieganu din partea Partidului National Taranesc si pe Mihai Romniceanu din partea Partidului National Liberal, ca ministri fara portofoliu, si a promis, la 8 ianuarie 1946, sa tina alegeri anticipate si sa garanteze accesul la radio si la alte mijloace mijloace de informare, tuturor partidelor. Pe baza acestor asigurari, Marea Britanie si Statele Unite si-au exprimat la inceputul lui februarie disponibilitatea de a recunoaste guvernul Groza, cu speranta ca alegerile vor fi tinute la sfarsitul lunii aprilie sau la inceputul lunii mai. In privinta alegerilor, Groza a recurs la amanari. La 27 mai, atat Marea Britanie, cat si Statele Unite au protestat fata de faptul ca Groza nu si-a onorat angajamentele si ca, in cele din urma, guvernul a elaborat o lege electorala care inclina puternic balanta in favoarea sa. Toate partidele de stanga urmau sa candideze pe o lista comuna, inclusiv Partidul Social Democrat, pe care comunistii reusisera sa-l scindeze. Un nou val de arestari a avut loc in mai 1946. Printre cei detinuti se numara generalul Aldea, ministru de Interne in primul guvern Sanatescu. Generalul a fost arestat la 27 mai, sub acuzatia de “complot in vederea distrugerii unitatii statului roman”, pe motiv ca “in vara anului 1945 reunise diverse organizatii subversive sub propria sa comanda centrala” intr-o “Miscare Nationala de Rezistenta”. Initial, aceste grupari actionasera independent, cea mai importanta dintre acestea fiind “Haiducii lui Avram Iancu”, care fusese infiintata in Transilvania la 1 decembrie 1944 de personalitati de frunte ale Partidului National Taranesc, printre care se numara si un nepot al lui Iuliu Maniu. Un vlastar ale acestei grupari a fost Divizia “Sumanele Negre”, care isi avea centrul de operatii tot in Transilvania. Intr-o declaratie data Sigurantei, Aldea a dezvaluit ca, in toamna anului 1945, stabilise legaturi cu aceste grupari si ca le adusese sub comanda sa. De fapt, “Miscarea Nationala de Rezistenta” era un “tigru de hartie”, ocupandu-se mai mult cu producerea si raspandirea unor materiale de propaganda anticomunista. Actiunile ei constau in mare masura impotriva maghiarilor, lansate de membrii “Haiducilor lui Avram Iancu”, ca razbunare impotriva asasinarii romanilor de catre politistii maghiari in perioada de dominatie ungara a nord-vestului Transilvaniei. Aceste atacuri provocau de fapt cea mai mare ingrijorare autoritatilor sovietice, care prin garnizoanele lor militare ocupasera pana la 9 martie 1945 teritoriul ocupat din octombrie 1944 impreuna cu armata romana. Aldea a fost judecat alaturi de cincizeci si cinci de “complici”, in ajunul alegerilor din noiembrie, si a fost condamnat, la 18 noiembrie, la munca silnica pe viata68.
Adunarile opozitiei erau frecvent intrerupte in timpul campaniei electorale de catre bande de huligani si, atunci cand reprezentantul politic american la Bucuresti, Burton Berry, a protestat, Groza i-a spus ca in momentul in care anglo-americanii au acceptat hotararea de la Moscova ei gandeau in termenii unor alegeri libere asa cum se tineau in Anglia sau in America, in timp ce rusii gandeau in termenii unor alegeri libere asa cum erau tinute in Rusia. Dat fiind prezenta armatei ruse in Romania, alegerile apropiate se vor tine, probabil, potrivit interpretarilor date de rusi termenilor de “libere” si “neingradite”69.
Rezultatele alegerilor, tinute la 19 noiembrie 1946, nu au constituit o surpriza pentru Foreign Office si Departamentul de Stat. Blocul guvernamental a pretins ca a obtinut aproape cinci milioane de voturi (84 la suta), in timp ce National Taranistilor li s-ar fi acordat 800.000, iar liberalilor mai putin de 300.000. 414 deputati au fost alesi intr-un parlament unicameral, dintre care 348 reprezentau partidele guvernamentale, iar 66 opozitia. Dupa opinia diplomatilor si corespondentilor de presa occidentali, rezultatele au fost falsificate. In consecinta, Dean Acheson, Secretarul de Stat american in exercitiu, a declarat ca guvernul sau nu le va recunoaste. In Camera Comunelor, Hector McNeil, Subsecretarul pentru Afaceri Externe, a spus ca alegerile n-au fost nici libere, nici corecte. In timpul campaniei electorale, partidelor de opozitie li s-a refuzat, argumenta el, deplina liberate de exprimare, iar aranjamentele din ziua alegerilor au fost de asa natura incat sa permita contrafacerea completa a rezultatelor. Aceste aprecieri au fost confirmate de documentele recent publicate din arhivele PCR70. Totusi, in ciuda condamnarii rezultatelor, guvernul britanic, la sfatul primit din partea Foreign Office-ului britanic a hotarat sa nu sprijine protestul american inaintat rusilor cerand noi alegeri, pe motivul neconcludent ca Moscova oricum va putea ascunde adevarul.
Regele Mihai a anuntat ca va amana deschiderea parlamentului, insa Burton Berry, reprezentantul american la Bucuresti, caruia ia cerut sprijinul, n-a fost in stare sa-i ofere nici o incurajare. Alte arestari au urmat semnarii Tratatului de Pace cu Romania, la 10 februarie 1947. Clauzele politice erau atat de deficitare sub raportul definitiei, incat Ministerul de Interne reusea sa interpreteze oricat de arbitrar dorea sintagmele “organizatie de tip fascist” si “criminal de razboi”. Asa cum a subliniat un observator britanic, “nu se face nici o mentiune despre un organ judecatoresc care sa judece procesele intentate acestor organizatii si criminalilor de razboi, iar acest lucru i-a permis guvernului Groza sa porneasca razboi impotriva national-taranistilor si national-liberalilor ca “fascisti” si “criminali de razboi”71. La 20 martie, au fost arestati 315 membri ai partidelor de opozitie, iar in noaptea de 4 mai au mai fost arestati alti 600. Nu exista nici o baza legala pentrui aceste arestari; cele din luna mai au fost facute in virtutea unui ordin ultrasecret al Ministerului de Interne, iar persoanele retinute au fost trimise la inchisorile de la Gherla, Pitesti, Craiova si Miercurea Ciuc. O parte din cele 596 de persoane trimise la Gherla erau tarani, altii erau profesori, medici si preoti, care facusera campanie in beneficial partidelor de opozitie, in noiembrie 1946. Multi nu stiau de ce fusesera arestati. Cativa au reusit sa scape, iar majoritatea au fost eliberati dupa sase luni. Insa autoritatile comuniste isi atinsesera scopul: acela de a intimida populatia si de a pregati terenul pentru lichidarea partidelor de opozitie.
Atmosfera de frica era atat de serioasa incat pana si Tatarescu, viceprim-ministrul, s-a hotarat in mai sa adreseze cabinetului un memorandum, sustinand ca “arestarile preventive trebuie sa inceteze, astfel incat sa poata fi risipita atmosfera de insecuritate. Siguranta trebuie sa fie in alerta continua, dar trebuie sa actioneze doar impotriva infractorilor. Persoanele vinovate trebuie sa fie pedepsite fara mila, dar numai in litera legii. Toti cei detinuti ilegal sa fie eliberati”72.
Argumentele lui Tatarescu s-au pierdut in desert, dat fiind ca acea campanie de eliminare a partidelor de opozitie, aprobata de Stalin si coordonata de Vasinski, intrase in faza finala. I s-au dat instructiuni lui Pintilie Bodnarenko, ofiter superior NKGB trimis la Bucuresti sa supravegheze Siguranta, ca sa compromita conducerea Partidului National Taranesc. Bodnarenko a realizat acest lucru prin intermediul unor agenti provocatori care trebuiau sa-i convinga pe fruntasii partidului taranesc sa incerce sa fuga din tara cu un avion pus la dispozitie de ei73. Planul a reusit, iar la 14 iulie 1947 Mihalache si alti membri de frunte ai Partidului National Taranesc au fost arestati in momentul in care erau pe cale sa fuga in Turcia de pe aerodromul Tamadau, aflat la circa 46 de kilometri de Bucuresti. Cateva zile mai tarziu, Maniu a fost arestat si intreaga conducere a acestui partid a fost data in judecata, la 30 octombrie, pentru complot impotriva securitatii statului. Maniu si Mihalache au fost condamnati fiecare la munca silnica pe viata, pedeapsa comutata la inchisoare pe viata, si nici unul dintre ei n-a mai fost vazut in public vreodata74.
Ultimul obstacol in calea desavarsirii dominatiei sovietice in Romania il constituia Regele Mihai. Chiar si in 1945, insasi perpetuarea existentei regatului Romaniei in cadrul orbitei sovietice parea, tinand seama de imprejura ri, o anomalie75. Tanarul monarh se luptase cu curaj cu tentaculele sovietice care sugrumau lent independenta tarii, adesea beneficiind de sprijinul, destul de sovaielnic, al Marii Britanii si al Statelor Unite, dar procesul montat impotriva lui Maniu si parodia de justitie pe care il reprezenta constituiau semne sigure ca lupta sa era zadarnica. Cu toate acestea, poporul roman se agata de el ca de un ultim simbol de speranta intr-un viitor sanatos si sigur. In septembrie 1947, ministrul de Externe Gheorghe Tatarescu fusese silit sa demita cateva sute de angajati ai ministerului sau, considerati a fi pro-occidentali, iar la 7 noiembrie, atat el, cat si alti membri ai cabinetului, au fost inlaturati din functie la insistentele lui Groza. Regele s-a simtit obligat sa-i accepte pe comunistii Ana Pauker si Vasile Luca ca ministru de Externe si, respectiv, ministru de Finante, iar la 23 decembrie Emil Bodnaras a devenit ministrul Fortelor Armate. Cand Regele pleca la Londra, la 12 noiembrie, impreuna cu Regina-Mama, pentru a participa la casatoria printesei Elisabeth, Groza si Dej, prim-secretarul Partidului Comunist Roman, sperau ca regele va renunta la tron si nu se va mai intoarce. Intr-adevar, Mihai a cerut sfatul americanilor in acest sens, iar ambasadorul Statelor Unite la Londra a considerat ca aceasta reintoarcere n-ar servi nici un scop util”76. Cu toate acestea, Regele, care, in timp ce se afla in strainatate, anuntase logodna cu printesa Anne de Bourbon Parma, a luat hotararea indrazneata de a se intoarce in tara cu Regina-Mama, la 21 decembrie. Noua zile mai tarziu, comunistii vor actiona. Groza si Dej i-au cerut Regelui sa vina la Bucuresti de la resedinta din Sinaia si i-au prezentat propria declaratie de abdicare, gata scrisa. Refuzand, cei doi i-au dat doua ore sa mediteze la situatia sa. Intre timp au fost aduse trupe care sa incercuiasca Palatul. Regele a refuzat in continuare sa semneze declaratia, dar Groza l-a amenintat cu razboiul civil. Confruntat cu eventualitatea unei varsari de sange, Mihai a cedat. Semnatura sa a pus capat si regatului roman, si posibilitatilor tarii de a actiona independent. In aceeasi zi, 30 decembrie 1947, a fost proclamata Republica Populara Romana.
67 P.D. Quinlan, op. cit., p. 151.
68 Aldea a murit in inchisoarea de la Aiud la 17 octombrie 1949, in urma unui atac de cord. Gruparea “Haiducii lui Avram Iancu” si Divizia “Sumanelor Negre” si-au luat numele de la tribunul ardelean Avram Iancu si de la Catanele Negre care s-au revoltat impotriva autoritatilor ungare in timpul Revolutiei de la 1848. Rapoarte cu privire la aceste grupari de opozitie, impreuna cu exemple ale manifestarilor lor se pastreaza in Arhiva SRI, Fond “D”, dosar 9046, vol. 1-5. O descriere a conditiilor din inchisoarea de la Aiud in 1947, scrisa in limba engleza de catre un membru anonim al cabinetului Antonescu, mi-a fost transmisa in 1994.
69 Ibidem, p. 154.
70 Aceste arhive contineau “Rapoarte confidentiale asupra adevaratelor rezultate ale alegerilor parlamentare”. Rezultatele din judetele Cluj, Somes si Turda arata o victorie clara dar nu coplesitoare a Partidului National Taranesc al lui Maniu, care a obtinut 40 la suta din voturi. In Somes, de pilda, comunistilor li s-au atribuit oficial 67,9 la suta din voturi, in timp ce, in realitate,
obtinusera doar 22,8 la suta. Partidului National Taranesc i s-au atribuit doar 11,1 la suta, cand de fapt castigase 51,6 la suta (V. Tarau. “Campania electorala si rezultatul real al alegerilor din 19 noiembrie 1946 in judetele Cluj, Somes si Turda”, in “Studii de Istorie a Transilvaniei”, editate de Sorin Mitu si Florin Gogaltan, Cluj, Asociatia Istoricilor din Transilvania si Banat, 1994, pp. 204-212).
71 A. Gibson, MSS.
72 A. Gibson, MSS. Nu s-a gasit nici un exemplar al ordinului ultrasecret nr. 50.000 din 1947 potrivit caruia s-au facut arestarile. Motivele acestor arestari au fost multiple si au fost reconstituite dupa rapoartele politiei locale de Dumitru Sandru in Detinutii politici de la Gherla in 1947, in “Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, vol. 34, pp. 271-282.
73 Ion Pacepa, “Falsificarea istoriei”, in “Indiscret”, nr. 2, 1992, p. 10.
74 Maniu a murit in inchisoarea de la Sighet, la 5 februarie 1953, iar Mihalache in cea de la Ramnicu Sarat, la 5 februarie 1963.
75 Ghita Ionescu, “Communism in Rumania”, 1944-1962, Londra, Oxford University Press, 1964, p. 142.
76 P.D. Quinlan, op. cit., p. 157.
