Tigrul cu picioare de chihuahua?

Dupa cresteri economice substantiale in ultimii 3 ani, multi economisti s-au gandit sa numeasca Romania un tigru al Europei de Est. Judecand numai dupa PIB, este plauzibila comparatia. Dar in economie poti face zeci de aprecieri, in functie de ce vrei sa scoti in evidenta. De multe ori, aceleasi cifre pot fi interpretate ca performante sau, dimpotriva, alarmante. Sa vedem daca tigrul romanesc sta pe picioare solide sau are probleme de echilibru.
Fapt pozitiv: in 2006 Romania a inregistrat o crestere economica de 7,7%, ceea ce a saltat PIB-ul la peste 100 de miliarde de dolari. O premiera a economiei romanesti. Dinamica remarcabila are in spate cateva date care ar putea deveni ingrijoratoare. De exemplu, atingerea unui deficit record al balantei comerciale, de peste 12 miliarde de dolari. Raportat la PIB, acest minus este o alarma. Privind la celelalte tari care au intrat mai recent in UE, avem o situatie ingrijoratoare.
Zilele trecute, Banca Nationala a hotarat sa elimine plafonul maximal de indatorare a unei familii, care era fixat la 40% din venituri. Cu alte cuvinte, o familie nu putea sa contracteze credite care sa depaseasca aceasta limita – extrem de criticata de bancile comerciale, avide sa acorde credite. Acum presedintii bancilor au ramas cu gura cascata. Visul lor s-a implinit si nu prea stiu cum sa reactioneze. Mai curand sunt ingrijorati ca romanii s-ar putea imprumuta peste puterile lor sI s-ar afla in situatia de a nu da inapoi banii. Evident, cu pierderi pentru banci. De aceea acestea lucreaza la noi norme de creditare. La nivelul economiei, creditele luate de populatie se folosesc la cumparat bunuri, in cea mai mare parte importate. Orice televizor adus de afara este contabilizat cu minus in balanta comerciala a Romaniei. Deci, in noile conditii, lumea ar lua cu asalt ghiseele bancilor si ar cumpara tot mai mult. Firesc, balanta comerciala se va degrada din ce in ce mai tare. Daca economia produce nu-i o problema; si americanii au o balanta catastrofala, dar, fata de noi, sustinuta de economie. Cum cresterea economica spectaculoasa va mai tine probabil in 2007, se poate intampla ca peste vreo trei ani economia sa-si atinga pragul maximal, dar balanta sa creasca exponential. Este ceea ce economistii numesc economie fierbinte.
O alta cifra care pune pe ganduri: datoria externa totala a Romaniei atinge 30 de miliarde de dolari. Ca sa realizati grozavia ultimei cifre, luati in calcul faptul ca, in 1990, Romania mai avea de platit doar 200 de milioane de dolari si creante de recuperate de peste 5 miliarde. Deci, se afla pe plus. Asta nu inseamna ca Ceausescu a fost un mare economist, iar lichidarea datoriei externe un rezultat pozitiv pentru Romania. Dimpotriva. Acum insa s-a ajuns cam prea departe. Romania este presata sa produca. Indatorarea externa este in masura sa produca dezvoltare prin stimularea investitiilor. Dar banii imprumutati trebuie chibzuiti la fiecare euro. Degeaba facem autostrazi care ne costa dublu fata de pretul pietei. Mai puneti in aceasta ecuatie dificila faptul ca armata Romaniei va cheltui fabuloasa suma de 4,4 miliarde de dolari pentru cumpararea avioanelor de lupta. Nici Ungaria, nici Cehia, nici Polonia nu si-au permis asemenea cheltuieli pentru a face pe placul NATO. Mai curand s-au fofilat si au cumparat la minimum, cat sa nu-i traga prea tare de urechi sefii NATO. In servilismul tampit care-i caracterizeaza pe unii din administratia de la Bucuresti, Romania chiar are de gand sa cumpere fregate si avioane de ultima generatie, desi nu ne va ataca nimeni.
Asemenea cheltuieli nesabuite suprapuse peste cifrele de mai sus pot duce peste cativa ani Romania spre faliment. De aceea, cei care decid astazi trebuie tinuti din scurt, pentru a nu amanita viitorul. Iar tigrul romanesc sa-si franga picioarele sub propria greutate.