Se spune ca daca nu votezi nu ai voie sa te plangi. Noua, romanilor, treaba asta nu prea are cum sa ne cada bine. Cum adica sa nu te plangi? Chiar deloc? De aceea m-am hotarat ca luni sa ma duc la vot, fiindca imi place sa le-o spun in fata celor pe care ii votez ca peste patru ani n-o sa-i mai votez daca nu vor face cutare sau cutare lucru. Nu ca ar face, dar ma incapatanez sa cred ca votul meu ar putea sa schimbe ceva.
Nu-mi amintesc sa fi mers vreodata la vot pe timpul comunismului. Nici nu sunt sigur daca se organizau alegeri. Dar si daca s-ar fi organizat, ce rost avea sa mergi la vot? Lucrurile erau oricum hotarate dinainte. Acum traiesc intr-o tara unde votul meu poate sa faca diferenta. Pe bune!
Nu-mi place de unul sau altul dintre politicieni, ma duc sa votez, altfel o sa iasa tocmai acela de care imi place cel mai putin si pana la urma tot eu sufar. O data la patru ani am posibilitatea sa fac si eu politica. Decid cine castiga alegerile si cine o sa fie prim-ministru. Decid daca vor fi taxe mai mici sau investitii mai mari in infrastructura. Decid daca voi fi in continuare canadian sau ma fac quebechez >pure laine>. O data la patru ani, politicienii ma suna si ma intreaba ce mai fac. Atunci imi face o placere deosebita sa le spun ca or sa vada ei ce fac dupa ce ma duc la vot. Si chiar ma duc.