Montréal insolit: Second Cup – First Love

In campusul universitatii UConn (University of Connecticut) din SUA se afla una dintre cele mai interesante improvizatii arhitecturale din lume: doua cladiri distincte, paralele, intre care se afla o strada circulata, au fost unite printr-un acoperis comun. Practic, s-a creat astfel o alee acoperita, pe care au rasarit ulterior tot felul de cafenele.
Avem asa ceva si in Montréal ?
Pe 2200 McGill College Street, un pic mai jos de intrarea principala a Universitatii McGill, se afla una din multele francize Second Cup. Pe langa accesul gratuit la internet, cafeneaua rezerva o surpriza interesanta: interiorul e impartit in 3 sectiuni subtil delimitate. Iarna, terasa e inchisa, dar exista, imediat langa intrare, un spatiu foarte luminos, separat de libraria alaturata printr-un perete de sticla. O idee mai in stanga intrarii se “ascund” pacifistii, cei care prefera muzica in surdina si aranjamentul tip bar.
Daca te asezi insa la o masa in centrul cafenelei, ai sa constati ca vocea prietenilor tai are ecou. Oboseala extrema? Poate, dar nu e numai asta. Admiratorul plictisit al plafoanelor o sa aiba o surpriza: nu exista plafon! Sau daca exista, e suuuuus, sus de tot si e practic un geam imens. Pe fiecare perete sunt suspendate zeci de plante, ce coboara intr-o spirala lenta. Lipsesc doar pasarelele si Dalai Lama.
Desi nu sunt doua cladiri distincte, ca in cazul bogatei universitati din Connecticut (trebuie sa ai legaturi politice serioase ca sa fii admis), rezultatul este acelasi: sectiuni independente ale cladirii au fost unite printr-un acoperis de sticla. Aviz indiscretilor: orice soapta rostita are ecou… Mai mult de atat, a trebuit sa ating plantele imense care ne inconjurau, ca sa ma lamuresc daca sunt naturale sau nu.
Localul este deschis pana la ora 11 noaptea; in timpul iernii, ceaiul servit in cani imense alinta cum nu se poate mai placut mainile inghetate. Daca treci prin centru, nu-l rata! Cine stie cand ai ocazia sa mergi la Connecticut…