“Simteam ca mai am de descoperit, simteam ca mai am de evoluat, voiam sa am noi experiente si sa ma descopar in noi situatii.” Asa isi justifica Raluca Pilat decizia de a parasi tara, in urma cu peste patru ani si de a se stabili la Montréal. O decizie al carei rezultat nu a dezamagit-o, chiar daca viata de imigrant a debutat si pentru ea cu o multime de greutati. Nici faptul ca practica, in prezent, o meserie diferita de cea din tara nu o descurajeaza, cata vreme ii ramane timp pentru pictura.
Raluca Pilat se afla acum in pregatirea celei de-a doua expozitii personale la Montréal, o expozitie care, spre deosebire de prima, realizata in 2004, aduce lucrari mai apropiate de public, fiindca, spune artista, “omul are nevoie sa recunoasca peisajul, floarea sau fructul.” Expozitia care va fi vernisata in 24 martie la Galeria InterPallas prezinta deci pictura figurativa, din care nu lipseste insa o tenta suprarealista.

“Cand am lucrat, in prima perioada dupa venirea mea la Montréal, in galeria Gora – o galerie foarte cunoscuta, de altfel – mi s-a facut propunerea de a expune acolo lucrari de-ale mele. Mi s-a oferit chiar si o reducere consistenta, insa atunci cand nu ai banii, 3000$ suna la fel ca 4000$.” Exceptie marile sume pe care artistii trebuie sa le plateasca pentru a expune, spune Raluca Pilat, mediul artistic canadian este destul de asemanator cu cel din Romania: nu poti trai doar din pictura. Absolventa a Academiei de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, Raluca a lucrat, vreme de 12 ani, ca profesoara de pictura la Clubul copiilor din Sectorul 6. Varstele elevilor sai erau foarte diferite: tineri care se pregateau pentru admiterea in licee de arta sau copii de 3-4 ani, pentru care cercul de pictura era o ocazie de socializare, de dezvoltare a spiritului creator si de realizare a unor desene si picturi care – spune Raluca mai in gluma, mai in serios – par a fi sursa de inspiratie pentru anumite curente din arta moderna, orientate spre “desenul prematur, infantil”.
Poate ca de la micii sai elevi, artista a invatat ca exista ceva demn de interes in orice subiect, ca “orice ai desena e o bucurie.” Altfel, departe de arta naiva, picturile si desenele Ralucai Pilat se inscriu intr-un proiect de cercetare a unei teme care o pasioneaza de multa vreme – alchimia, proces al metamorfozelor care se face simtit si in viata reala, fiecare lucrare relevand “alt stadiu” al existentei sale.

Viori si pesti

Picturile stranse in actuala expozitie lasa deoparte temele metafizice si se intorc spre natura, spre mediul inconjurator, ale carui obiecte devin purtatoarele unor mesaje de “viata interioara”. Un fel de “jurnal intim” se deseneaza pe panze, exteriorizand sentimente si emotii proprii fiecarei zile. Toate obiectele au ” un suflet al lor”, insa unele sunt mai expresive decat altele. Daca vioara apare in mai multe picturi este pentru ca ea reprezinta, pentru artista, “un obiect cu o incarcatura emotionala foarte mare”. De-a lungul timpului, oameni – care astazi nu mai sunt – si-au manifestat emotiile prin intermediul ei. La fel, pestele, simbol crestin al divinitatii, reprezinta, pentru artista, relatia cu universul “de dincolo”.
Filozofia acestor lucrari e complexa, fiorul religios este si el prezent, amintindu-ne ca Mircea Eliade este autorul preferat al artistei. Nu doar temele abordate, ci si alternanta culorilor (“am zile cand simt nevoia sa ma identific cu culorile calde, alteori cu cele reci”) ne apropie de o lume interioara marcata de dualitate. Ultimele flori, ne spune artista, sunt realizate intr-o gama de griuri. Ceea ce denota atingerea unui nou nivel, al neutralitatii, acolo unde lumina este blanda si echilibrul perfect.