Romanii s-au regasit de Inviere

In acest an, in ciuda frigului si chiar a zapezii care si-a facut aparitia in Noaptea de Inviere, foarte multi romani au luat parte la slujbele sustinute de preotii parohi ai bisericilor romanesti din Montréal si din zona metropolitana. Cu aceeasi emotie ca de fiecare data, oamenii au asteptat, cu mic, cu mare, sa primeasca “Lumina”.
“E un moment unic, pe care nu l-am ratat niciodata de cand ma aflu in Montréal”, spune Florin, un moldovean de 38 de ani, venit la slujba impreuna cu sotia si prietenii. “In tara, parca nu mi se parea atat de important, insa acum am senzatia ca as pierde ceva daca as lipsi. Nu stiu, poate atmosfera e motivul principal. Faptul ca aud peste tot in jur numai vorba romaneasca ma face sa ma simt ca acasa.” “Daca nu era atat de frig, am fi luat si copilul”, spune Diana, ferind cu palmele lumanarea de bataia vantului. “Acum are doar doi ani, insa cand va mai creste o sa il iau cu mine la biserica. E important sa stie ca asta e religia lui si ca exista locuri unde poate gasi ascultare.” Liliana a venit in vizita la baiat luna trecuta. “Mama nu a vrut cu niciun chip sa ramana acasa in seara asta, zambeste tanarul. Eu ma gandeam ca o sa-i fie frig si o sa stea numai in masina, dar a rezistat eroic, sa vada si ea o slujba in Canada.” Ionela si Adrian sunt veniti de numai un an si au asistat la prima slujba de Inviere la Montréal. “Mie mi s-a parut mai frumos decat in Romania”, spune Adrian. “E mai apropiat de esenta religiei; acolo Noaptea de Inviere devenise un eveniment aproape monden, prilej de intalniri cu amicii si de mers la discoteca. Ba chiar acum doi ani tin minte ca aveam in spate un grup de oameni care beau bere si conversau zgomotos, de ziceai ca sunt la carciuna; nici nu reuseam sa aud slujba, a trebuit sa plecam acasa. Aici, desi a fost ger, am stat cu placere pana la sfarsit. Si cred ca vom veni in fiecare an.”
“La biserica unde am fost noi, spune Lavinia, a fost aglomeratie mare. Si, din pacate, nu au prea mers boxele cand a cantat corul: ba nu se auzea nimic, ba se auzeau mumai zgomote. Insa stiti cum e, in astfel de momente nici nu prea conteaza daca nu e totul perfect. Important e ca oamenii sunt impreuna, ca au aprins lumanarea si ca acasa ii asteapta sarmalele si cozonacii. Ca la romani.”