Pentru ca in 13 mai in Canada se sarbatoreste Ziua mamei, a sosit timpul sa aflam si noi cum se descurca femeile stabilite in Québec: pastreaza ele traditia de acasa, punand familia pe primul plan? Aflam raspunsul in sondajul de mai jos.
Pana atunci, sa spunem ca, daca ar fi platite pentru intreaga munca pe care o depun acasa, mamele americane casnice ar trebui sa primeasca un salariu anual de aproximativ 150.000$. Aceasta este cifra stabilita de institutul american Salary.com in urma studiului facut pe un esantion de 40.000 de mame. Pe langa ca lucreaza in jur de 92 de ore pe saptamana, adica peste o norma si jumatate, cu pauze mult mai scurte si chiar fara intrerupere, mamele casnice presteaza servicii care pot fi inscrise, cu usurinta, in zece meserii diferite, de la bucatareasa la psiholog.
“Daca vrem sa pastram traditia bucatelor romanesti, a muraturilor si cozonacilor, sa muncim si sa ne ocupam de copii, cu siguranta seara o sa inghitim atidepresive cu pumnul. Cred ca, mai intai, barbatii nostri trebuie sa inteleaga ca au si ei responsabilitati; la fel, copiii. La ritmul de lucru pe care il are la serviciu, o femeie nu poate sa fie acasa o gospodina perfecta, sa stea in picioare langa cratita si sa dea cu maturica. Daca familia o iubeste si o respecta, trebuie sa o ajute. Eu, la inceput, am facut ca in tara: serviciu, alergat dupa copii la gradinita, spalat, calcat… Era un ritm infernal, ma culcam numai la miezul noptii si a doua zi, la lucru, trebuia sa dau randament. Au inceput probleme: insomnii, nervozitate. Am stat de vorba cu colegele mele si recunosc ca m-a ajutat enorm. Mi-am planificat altfel timpul si am invatat sa impart responsabilitatile cu sotul si cu copiii mei. A fost greu la inceput, dar acum situatia s-a ameliorat.”(Carmen V., Montréal)
“Viata mea de familie este mult mai dificila in Canada decat in Romania. De fapt, totul este mai complicat aici decat acasa: muncesc la serviciu mult mai mult decat in Romania, iar acasa am iarasi multe de facut, fiindca am aici o casa mai mare decat cea din tara. Copiii au crescut, au nevoie zilnica de mancare proaspata, de “boite à lunch”, de haine curate. Trebuie sa-mi organizez foarte bine timpul ca sa imi fac toate treburile casnice seara, cand vin de la serviciu, pentru ca in week-end sa stau cu ei.”(Luminita G., Montréal)
“Sunt maritata de 18 ani si am doi copii adolescenti. Asa ca nu este greu de imaginat ce inseamna pentru mine viata de familie. Ca si sotul meu, am un serviciu solicitant: lucrez in ture, stau mult in picioare. Acasa o iau de la capat. Cateodata ma gandesc sa aplic metoda colegelor mele: cina la restaurant si, in rest, mancare congelata. Dar imi este imposibil. Cred ca pentru femeia romanca este o mandrie sa serveasca mancare gatita de ea si sa aiba casa curata ca un pahar. Problema noastra este ca punem mare accent pe casa si familie si ne gandim prea putin la noi. Mi-ar placea ca, intr-o zi, sa am curajul sa spun: “Merg la gimnastica si la masaj, pregatiti-va singuri ceva de mancare si faceti curat.” Poate, candva, o s-o fac…” (Melania, Montréal)
“In Romania, era mama care ma ajuta cu copiii. Acum sunt numai cu sotul. Un copil este la “garderie”, altul la scoala primara. Asa ca ne organizam sa-i ducem dimineata si sa-i aducem seara. Acasa, dupa serviciu, incepe un alt serviciu: treburile casnice, baia copiilor, cina etc. Incerc sa-mi fac timp cat mai mult pentru copii, sa am rabdare cu ei, sa-i ascult, sa-i ajut la lectii. Aceasta este prioritatea mea. Cu programul incarcat pe care il avem, greu ne gasim timp, ca pe vremuri, in Romania, sa avem o viata sociala, sa iesim, sa ne plimbam.” (Lia, Laval)
“In Romania eram o femeie cu o viata normala: serviciu, casa, copil, plimbat in parc, de vorba cu o vecina, sedinta cu parintii, spalat, gatit – prajituri, chiftelute etc. In Canada am descoperit ca exista si alte posibilitati. Sotul meu sta acasa, se plimba cu copilul, se ocupa de gatit si de treburile casnice, iar eu muncesc. Situatia poate vi se pare ciudata, dar face parte din realitatea canadiana. Cum numai eu am serviciu si muncesc de dimineata pana seara, deocamdata de treburile casei se ocupa sotul meu. Incerc ca timpul petrecut acasa sa fie dedicat mai ales fiului meu. Cand am timp pentru mine? Nu am, dar raman optimista.”(Violeta P, Laval)
“Sincera sa fiu, nici in Romania nu ma indemnam cu gatitul si mancam in oras de cate ori aveam ocazia. Numai ca, date fiind preturile de acolo, nu aveam prea des. Din fericire, sotul meu a inteles repede ca nu am de gand sa-mi petrec viata langa aragaz. Copilul il duceam mai la mama mea, la o ciorba, mai la mama sotului, la o zacusca; ne descurcam cum puteam. Trebuie sa recunosc ca, din aceasta pricina, la Montréal, unde mancarea nu e o problema zilnica, imi pare totul minunat. Imi place ca femeile aici se respecta si isi ofera mici placeri in fiecare zi. La ce bun sa te chinuiesti o viata facand o multime de lucruri din simtul datoriei? Eu cred ca orice femeie ar vrea sa se bucure de viata. Daca faci acest lucru aici, e vazut ca ceva firesc, in Romania ai fi privita ca un fel de aberatie a naturii. Din acest punct de vedere, diferenta e enorma”. (Despina, Longueuil)
– Sondaj realizat de Anda Cismasiu –
