Octavian Paler a fost inmormantat cu onoruri milit

Octavian Paler a fost inmormantat miercurea trecuta la Cimitirul Sfanta Vineri din Bucuresti. Cateva sute de oameni au luat parte la ceremonia de inmormantare, care s-a facut cu onoruri militare. Onorurile s-au datorat faptului ca Octavian Paler a fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei, in grad de Cavaler. O decoratie primita de la Ion Iliescu.
Nu o sa insist pe rolul jucat de Octavian Paler in societatea romaneasca, de-a lungul celor 81 de ani de viata. Au fost si bune, au fost si rele. Binele lui Octavian Paler l-au reprezentat cultura sa uriasa, cartile sale, precum si multitudinea de articole de presa sau interventiile sale televizate care au dat multor oameni o speranta ca Romania se poate inca schimba. A fost printre primii care a tras un semnal de alarma asupra noului regim instaurat in Romania de Ion Iliescu. A fost apoi printre cei care au criticat regimul Constantinescu, desi l-a sprijinit sa ajunga la putere in 1996. Si pentru a continua traditia, Octavian Paler a fost un aprig adversar (poate chiar dusman) al presedintelui Basescu. Nu critica adusa lui Traian Basescu mi s-a parut nefireasca, ci incapatanarea lui Paler de a nu vedea ca, spre deosebire de predecesorii sai, Traian Basescu a incercat cu adevarat sa faca o schimbare reala in Romania. Iar cea mai buna dovada o constituie astazi dorinta clasei politice romanesti de a-l elimina pe Traian Basescu de pe scena politica.
Dintre gesturile regretabile facute de Octavian Paler, eu nu pot sa trec peste acela de a fi acceptat o decoratie din mana lui Ion Iliescu. Imi trece prin minte gestul unui bun prieten de-al meu, regretatul Radu Chesaru, care a refuzat sa dea mana cu Ion Iliescu, argumentand ca “nu da mana cu criminalii”, atunci cand fostul presedinte i-a inmanat certificatul de revolutionar. Probabil ca decoratia acceptata de Paler l-a incurajat pe Adrian Paunescu sa ii dedice acestuia, la moarte, o poezie, in care il numeste “prieten”. Nu cred ca Octavian Paler avea nevoie de prietenia lui Paunescu, nici macar dupa moarte.