Intre Basescu si Becali

Printre romanii de la Montréal, ideea repetarii mitingului de protest din septembrie 2004 plutea in aer, tinand cont ca obiectul protestului era cam acelasi: o clasa politica corupta, dominata de fosti comunisti, in frunte cu Iliescu, Vadim, Voiculescu, carora, de data aceasta, li s-au alaturat si liberalii.
Mitingul din 13 mai, din fata Consulatului roman, s-a vrut un gest de solidaritate cu romanii din tara si de unitate a comunitatii romanesti intr-un protest fata de abuzul clasei politice care a nesocotit votul a milioane de romani. Nu putem spune, desigur, ca cei peste 300 de oameni care au fost prezenti in fata Consulatului Romaniei reprezinta comunitatea in ansamblul ei.
Dar pe cine au reprezentat oare cei care au organizat celalalt miting, desfasurat cu o zi inainte, in Piata Romaniei din Montréal? Si, mai ales, impotriva cui au manifestat liderii acelor asociatii fara membri, in jurul carora s-a adunat doar o mana de oameni?
Este de la sine inteles ca nimeni nu-si poate aroga drepul de a fi unic sustinator al presedintelui Traian Basescu, cu atat mai mult cu cat numarul sustinatorilor sai a crescut pe masura ce era tot mai evident ca va iesi invingator la referendum.
Mitingul din 12 mai a fost organizat de patru asociatii romanesti din Montréal, dintre care doua au cate un singur membru. Impotriva cui au manifestat deci domnii Marinescu, Cetateanu si Boju? Cei care au fost prezenti in Piata Romaniei au putut constata ca toate mesajele afisate erau pozitive, in favoarea lui Basescu, de parca presedintele era in campanie electorala si nu in lupta cu niste parlamentari corupti.
Cum ar fi putut insa acesti domni sa protesteze acum impotriva lui Ion Iliescu, dupa ce, cu numai doi ani in urma, ei au fost aceia care i-au organizat primirea pompoasa din Piata Romaniei si tot ei s-au pupat cu el pe holurile Primariei din Montréal? Cat despre Tariceanu, pai ce te faci daca luna viitoare ii trece premierului prin cap sa vina la Montréal? Cine ii va organiza atunci primirea in Piata Romaniei?
Nu as fi scris nimic pe subiectul acesta daca nu as fi vazut modul grosolan in care “liderii comunitari” pomeniti mai sus au inteles sa-si promoveze isprava. Afost mai intai un text scris de poetul comunitar George Filip, care preamarea evenimentul din Piata Romaniei (ceva “nemaivazut la Montréal”, dupa cum, pare-se, se exprimase o asazisa participanta la miting), pentru a minimiza apoi mitingul din fata Consulatului ba ca era in plin trafic, ba ca a fost facut pe niste trotuare cam prea stramte dupa gustul domniei sale. Are dreptate poetul! Mitingurile se fac, de fapt, in teatre si muzee, in locuri ascunse publicului, fiindca importanta nu este atragerea atentiei publicului larg asupra unui lucru, ci bifarea unui eveniment, facerea unor poze si tragerea unor cadre care sa fie apoi trimise acolo unde trebuie. Dar poetul are scuza lui, era probabil cu gandul la prunul pe care tocmai il plantase in fata Bisericii Buna Vestire.
Raul cel mai mare pe care l-au facut insa “liderii comunitari” prin organizarea si mediatizarea mitingului lor privat a fost acela ca au creat o confuzie majora in randul oamenilor, atat de la Montréal, cat si din tara. Am vazut imaginile trimise cu mare graba de organizatori si difuzate pe postul de televiziune Realitatea TV. Se vorbea de “mitingul de la Montréal”, iar imaginile difuzate aratau o piata goala si pe dl Marinescu cum facea galerie pe langa telefonul la care vorbea presedintele Basescu. Degeaba s-au adunat a doua zi peste 300 de oameni in fata Consulatului de la Montréal, mesajul fusese transmis: doar cateva persoane s-au strans la Montréal pentru a-l sprijini pe presedintele Basescu. Oare nu-i pacat pentru toata lumea?
Insa cireasa pe coliva au pus-o dnii Marinescu si Cetateanu dupa mesajul lui Traian Basescu, cand, spre stupoarea unora dintre cei prezenti, a rasunat in Piata Romaniei vocea grava a “filantropului” Gigi Becali. Sa fi ajuns oare si la Montréal mirosul banilor acestui om caruia Dumnezeu i-a luat mintile in schimbul milioanelor de euro pe care i le-a dat?

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare