Presedintele de onoare al EUROfEST, Stefan Anastasiu este, de aproape doua decenii, Associate Professor la Scoala de cinematografie “Mel Hoppenheim” de la Universitatea Concordia. Un job care pompeaza oxigen in propria-i viata si il mentine in contact cu lucrul care-i este cel mai drag: spiritul creator, partea demiurgica a omului. “Produs” al studentilor sai? Nu e vorba in vant aceasta. Pentru Stefan Anastasiu, orele de curs sunt momentul fericit al zilei, cand uita de depresie, de singuratate, de greutatile cu care s-a confruntat pana sa ajunga sa-i convinga pe cei de la ONF ca are nu doar talentul, ci si nebunia necesare patrunderii in lumea lor.
Cand vorbeste despre studentii sai, Stefan Anastasiu vorbeste numai de cazuri particulare. Nu sunt “o masa”, care se schimba in fiecare an, ci Yun, micuta chinezoaica timida, care isi pregateste orice raspuns in scris sau Michael, cel atras de lumea jocurilor video. “Desenul animat este o arta si este infinit mai greu de realizat decat un film obisnuit”, spune profesorul, scufundandu-se apoi in explicarea importantei fiecarui frame. Este pasionat si tensionat, fiindca isi asuma o enorma raspundere: “Sunt studenti care nu arata de la inceput de ce sunt in stare. Sunt altii care par geniali, investesti in ei si apoi vezi ca totul nu e decat foc de paie. Ca profesor, trebuie sa fii tot timpul in stare de alerta, fiindca poti distruge, cu un cuvant, viitorul unui tanar.” Rezultatele muncii cu fiecare in parte sunt remarcabile; bunaoara, Torill Kove, castigatoarea Oscarului din acest an cu filmul de desen animat “The Danish Poet”, i-a fost studenta.
Responsabil, Stefan Anastasiu este pana in varful unghiilor, ba chiar forteaza limitele acestui cuvant, lasand impresia unui erou camilpetrescian. Nimic nu-l intristeaza mai tare decat sa-si vada studentii preocupati de “rentabilizarea” studiilor, fiindca, spune Stefan Anastasiu, nu poti sa ai un job unde “te prostituezi”, executand lucruri la comanda si, revenit acasa, sa regasesti libertatea si pofta de a crea. Profesorul vorbeste aici din proprie experienta.
Sacosa cu pui si cu scenarii
Povestea vietii lui Stefan Anastasiu seamana cu scenariul unui film. In prima secventa, e copilul care stie, de foarte devreme, ca pasiunea lui e arta. Pentru a studia la Liceul de Arta din Cluj, incepe “razboiul” cu tatal, medic militar la Sibiu, pentru care “artistii erau niste huligani.” “Mama, in schimb, a crosetat ciorapi, caciuli si manusi zi si noapte, ani de zile, ca sa ma tina la scoala. Dupa o vreme, taica-meu nu stia ce sa mai zica, eram primul la scoala, asa cum, dupa aceea, am fost primul la Universitate tot la Arte plastice, intai la Cluj, apoi la Bucuresti. Nu am avut niciodata o discutie in care sa lamurim lucurile, inainte de plecarea mea; nu am apucat sa-i spun ca integritatea lui profesionala a fost modelul meu in viata si este un lucru ireversibil acesta.”
Secventa a doua prezinta intalnirea tanarului student la grafica intamplatoare cu cinematografia. Profesorul de perspectiva de la Cluj se amuza teribil cu omuletii pe care Stefan ii desena spre popularea planselor “infernale” date drept tema. Si, impreuna, se intalnesc pe strada, intr-o zi, cu directoarea generala de la Animafilm, fosta colega de clasa a profesorului. “Gogoasa s-a umflat singura. Profesorul a zis ca stiu sa fac animatie ceea ce nu era adevarat, chiar daca desenam bine; directoarea l-a crezut si iata-ma in fata redactorului-sef Marin Tarangul. Acesta mi-a cerut 20 de sinopsisuri de film, cate trei linii pentru fiecare idee. Asta era vineri. Pana luni dimineata am scris 200. Au ales, din ele, 20. Asa am inceput colaborarea cu Animafilm; am invatat tehnica de animatie dupa ureche. La terminarea facultatii m-au “slobozit” de la Slobozia unde fusesem repartizat si am continuat sa lucrez acolo.”
Scena urmatoare e povestea realizarii filmului de desen animat Raport, inspirat de Germenul Andromeda, cartea lui Michael Crichton si de un reportaj tv care prezinta un asasinat. Interzis in Romania, filmul lui Stefan Anastasiu se strecoara peste granite, in bagajul unor prieteni si incepe sa-i aduca premii. O “intalnire” dura cu Securitatea, pentru a “marturisi” ca filmul e facut cu pelicula furata. Cererea de azil in Elvetia; trecerea, la vama, a celor 200 de scenarii camuflate de un pui fript si de o sticla de tuica menita, aceasta din urma sa capteze atentia vamesilor. Tuica ramane, cineastul trece spre libertate.
Ora cameleonului
In ‘81 ajunge in Elvetia, unde e bine tratat, gaseste job platit regeste, dar nu ramane acolo pentru ca “Elvetia nu are industrie de film de animatie.” Porneste, cu sotia si copilul, spre Canada. La ONF, il dau afara pe usa si intra inapoi pe fereastra. Din august pana in noiembrie. “Eram atat de inconstient, incat m-au luat. Nu la inceput, cand ma aratam dispus sa fac asistenta sau orice altceva, ci dupa ce le-am spus ca sunt regizorul cel mai bun pe care l-ar putea avea. Cand m-au intrebat de proiecte si le-am aratat toata mapa, au ramas impresionati: nimeni nu mai vazuse vreodata atatea scenarii la un loc. Si, evident, s-au agatat de un desen oarecare. M-au intrebat ce reprezinta si le-am spus ca face parte dintr-un film. Am fugit acasa si am scris scenariul asezat pe jos, ca nu aveam nici scaune in casa. La 13 octombrie 1982, primul meu film, Cameleonul, a intrat in productie.”
A urmat caderea in ispita. Timp de doi ani, Stefan Anastasiu realizeaza toate ilustratiile pentru numeroase reviste montrealeze; apoi face filme publicitare cu duiumul, lucrand zi si noapte. Ajunge sa castige peste 100.000 pe an; productia creste vertiginos, calitatea scade. “La Universitate cand am intrat, mi-am rupt gatul: am vrut sa-mi pastrez si clientii din afara si am facut burnout”. Revolutia romana a fost picatura care a umplut paharul. “Nu am reusit sa gasesc bilet sa ma intorc atunci in tara, ma simteam vinovat, nu ma puteam opri din plans. Cele ce s-au petrecut mai tarziu mi-au adancit depresia, pentru mizeria morala pe care o vedeam, pentru acel balcanism nenorocit de care nu ne e dat sa scapam.”
Refacerea inseamna obisnuinta de a trai din salariul de profesor, educatia fetei sale, Eva, ramasa cu el dupa divort, descoperirea placerii de a lucra cu studentii. Si daca se bucura ca i-a asigurat mamei o batranete linistita si ca i-a oferit fiicei sale un model, Stefan Anastasiu mai are doar un lucru de facut: sa cada la pace cu tatal sau, o pace care poate fi cucerita numai in universul permisiv al artei. (Filmul Booby & Beekava fi prezentat in cadrul EUROfEST.)
