Ce loc ocupa diversitatea culturala in programele televiziunii private quebecheze? Cati dintre jurnalistii angajati sunt de alte origini? Se recunosc sau nu comunitatile culturale din Québec in emisiunile care le sunt oferite de televiziunile private? Iata o serie de intrebari care au dat tonul discutiilor in cadrul celei de-a treia editii a Télédiversité, manifestare organizata de Association québécoise des télédiffuseurs et radiodiffuseurs (AQTR), in 5 si 6 iunie.
O sala plina de reprezentanti ai minoritatilor vizibile sau numai “audibile”, multi imigranti de prima generatie. Oameni care doresc sa-si faca loc in mass-media locala, gata oricand sa livreze povestea multiplelor esecuri ramase, in mintea lor, fara explicatie, a zecilor de CV-uri fara raspuns. Situatia celor care incearca sa-si gaseasca loc in presa de televiziune este, in fond, situatia tuturor celor care vin in Québec, fiind posesori de diplome sau/si experienta intr-una din meseriile “inchise” de aici.
De partea cealalta, la tribuna, se afla responsabilii salilor de stiri si angajatori de la TVA, TQS, Global Québec Paule Genest, Bernard Brisset, Karen MacDonald -, trei jurnalisti de culoare de la TVA(Herby Moreau), TQS (Russell Ducasse) si MétéoMedia (Nadine Alcindor) -, moderatorul Pierre Bruneau (sef de antena la TVA) si cronicarul Richard Martineau. La care se adauga Denis Lévesque, jurnalist si animator la TVA, moderatorul emisiunii care-i poarta numele. De altfel, el da tonul discutiilor, povestind despre emisiunea sa, in care comunitatile culturale din Québec iau deseori cuvantul. Dorinta lor de exprimare arata, spune jurnalistul, ca oamenii sunt implicati in dezbaterile civice. Gata sa recunoasca faptul ca presa e interesata mai degraba de aspectele negative, de “ceea ce nu merge”, Denis Lévesque mai spune ca celebra problema a acomodarilor rezonabile nu este un refuz al celuilalt sau un refuz de integrare, ci pur si simplu este vorba de redefinire a rolului pe care religia il are in viata publica. Cu toate acestea, exista loc pentru opinia comunitatilor culturale, care sunt din ce in ce mai numeroase si care reprezinta, prin aceasta, un segment de public din ce in ce mai interesant pentru producatorii de emisini. Iar jurnalistii de alte origini vor fi angajati cu conditia sa fie buni nu pentru ca asa e “politic corect”, ci pentru ca e “rentabil.”
Un scurt montaj realizat de casa de productie eMage si proiectat cateva minute mai tarziu vine sa contrazica ideile optimiste ale ziaristului de la TVA: copii si tineri apartinand diverselor comunitati culturale din Québec marturisesc, intr-o proportie coplesitoare, ca au o singura emisiune in care se regasesc (Ramdam) si niciunul dintre ei nu stie numele vreunui jurnalist de televiziune care sa faca parte din comunitatea sa.
Intrebari la raspunsuri
O sa sintetizam, mai jos, discutia care s-a purtat intre cele doua “tabere”, cu mentiunea ca aceasta a fost una absolut deschisa si ca momentele de emotie si de stanjeneala nu au lipsit din cadru. De ce nu sunt angajati ziaristi din randul minoritatilor la televiziune? Pentru ca: a) nu se fac angajari prea des; b) trebuie sa vorbeasca limba/limbile corect si cat mai fara accent ba chiar, daca se poate, cu accent quebechez (lucru la care publicul tine, a se vedea si propunerea oficiala de subtitrare a filmelor nu in franceza, ci in quebecheza); c) este greu pentru toti, inclusiv pentru absolventii de facultati de profil care sunt quebechezi “de souche”, sa-si gaseasca loc la o televiziune imediat dupa absolvire; traditia cere sa se inceapa cu stagii facute benevol, tinerii sa mearga sa lucreze “in regiune”, sa fie in permanenta disponibilitate si dornici de munca suplimentara… ; d) sa fie pur si simplu excelenti, fiindca televiziunile au de unde alege.
“Sunteti foarte exigenti cu ceilalti” li s-a raspuns din public. “Sunt o multime de jurnalisti quebechezi pe micile ecrane care sunt departe de a fi excelenti. Si o multime de imigranti care ar putea fi excelenti daca le-ati da macar sansa de a va dovedi acest lucru. Ok, de acord cu limba, pentru cei care sunt animatori reporteri; ce se intampla insa cu tehnicienii din randul comunitatilor? Nici ei nu sunt buni fiindca vorbesc cu accent? De ce la Toronto sunt o multime de imigrati care lucreaza in domeniu si la Montréal mai deloc? Singurul raspuns exact a fost la aceasta ultima intrebare, dat de cronicarul Richard Martineau: anglofonii sunt mai deschisi, fiindca ei se simt ca o majoritate, in vreme ce francofonii sunt ei insisi o minoritate; “mais ça change”. De altfel, Martineau a fost cel care a dat sfatul cel mai practic: “Nu trimiteti CV-uri, asta nu serveste la nimic. Trebuie sa va faceti vazuti, sa pregatiti niste proiecte solide, sa scoateti un ziar sau o revista, sa atrageti atentia si atunci vor fi ei cei care va vor cauta.” Un sfat primit cu aplauze de publicul din studioul Rolland-Giguère al postului de televiziune TVA.
Pe langa discutiile animate de jurnalisti, Télédiversité a inclus o seara de deschidere cu “musique du monde” si dans, prezentarea unor institutii care ofera formare in domeniul televiziunii L’École des médias de l’UQAM, le Département de journalisme de l’Université Concordia, l’Institut National de l’image et du son etc care au oferit si ateliere practice, activitati de “réseautage” si Premiul Télédiversité, oferit, ca in fiecare an, unui organism care contribuie la dezvoltarea si integrarea comunitatilor in domeniul media; premiul si cecul de 5000$ au fost acordate, in acest an, companiei eMage.
