Pianist in Montreal

Cand eram mic, bunicul a scapat un sambure de mar si nu l-a ridicat. “Dudaiev, zic, ce faci, nu-l ridici? O sa se supere bunica.”. “Lasa nepoate, ca din el o sa creasca un pian.”
N-a crescut pana sa plec eu, asa ca am venit in Canada fara sa stiu sa cant la pian. Acum invat. Fara profesor, pur si simplu am descarcat de pe Internet un program care simuleaza o claviatura MIDI si cateva pagini cu lectii gratuite. Dupa primele 4, puteam sa interpretez cap-coada, fara intrerupere, o melodie de 10 secunde, asa ca artistul din mine s-a simtit incatusat de neghiobia tastaturii de laptop pe post de pian. Drept urmare, am explorat posibilitatile. Dupa ce am aflat cat costa un pian nou, era clar ca mai bine astept sa vad ce se intampla cu samburele bunicului.
Din fericire, am aflat (nu spun cum) ca in campusul Loyola al Universitatii Concordia exista facilitati de exersat, iar accesul e liber. Mai exact, pe 7141 Sherbrooke West, in subsolul cladirii cantinei, se afla in jur de 30 de module izolate fonic. In fiecare exista cate un pian. Pe perioada verii nu sunt prea multi studenti care sa exerseze, asa ca e mai tot timpul liber. Pianele sunt bune, mult peste calitatea oricarei claviaturi digitale. Pentru cei pretentiosi si atenti, intr-un colt anume se ascunde un pian Yamaha. Are sunetul cel mai curat, cu tonalitati mai bogate. Nu stiu daca e o chestie de calitate sau pur si simplu e mai nou, dar acolo exersez de fiecare data cand am ocazia.
Politica exacta a dreptului de folosire a acestor module nu o cunosc. Tot ce stiu este ca, de aproape un an, in fiecare vara, prieteni de-ai mei se duc si invata acolo fara sa-i intrebe nimeni de nimic. Profitati de ocazie daca sunteti interesati, lasati modulul exact asa cum il gasiti (curat) si nu vad de ce nu am avea in continuare acces gratuit la intrumente de calitate.
Nota: Pentru lectii gratuite de muzica incercati www.learnpianoonline.com Claviaturi MIDI virtuale se pot gasi relativ usor, cautand pe Google: “MIDI keyboard software”