Sa nu ma certati daca va anunt in mod cat se poate de serios ca la decesul dumneavoastra se va constata ca, de fapt, aveati un copil in plus, atunci cand va fi de impartit averea. Se numeste impozit si are trecere intodeauna inaintea familiei la succesiune. Daca l-ati prevazut sau nu in testament e mai putin important: e perspicace si reuseste sa-si ia mereu partea ce i se cuvine.
Dupa lege, lichidatorul, adica persoana desemnata cu reglarea succesiunii, trebuie sa declare toate veniturile impozabile pentru persoana decedata si sa se asigure ca impozitele au fost platite. Dupa care tot el trebuie sa obtina atat de la ministerul federal de venituri, cat si de la cel provincial, certificatele necesare pentru a putea distribui bunurile ce fac parte din succesiune.
Pana aici toate bune si nu foarte complicate. Sa vedem acum care sunt criteriile de calcul pentru ultima impozitare. Pentru a ne usura socotelile, legea fiscala presupune ca toate bunurile din posesia persoanei decedate au fost vandute cu un moment inaintea mortii. Resedinta principala si bunurile din ea nu intra in acest calcul. Sumele de bani investite la diferite institutii financiare ca sunt in conturi inregistrate sau nu se vor bloca pana la stabilirea succesiunii si a platii taxelor aferente.
Pentru investitiile neinregistrate, calculul impozitului se face pentru dobanda acumulata de la ultima declaratie a veniturilor si pana in ziua decesului. In schimb, pentru cele inregistrate, diferenta e mare daca exista sau nu un sot, fie ca e oficial sau mai putin. Cand ma refer la mai putin oficial, va amintesc ca legea impozitelor prevede ca un cuplu beneficiaza de aceleasi avantaje fiscale precum cei legal casatoriti daca partenerii traiesc de minim 12 luni la aceeasi adresa sau daca au un copil (nascut sau adoptat). Mai nou, cuplurile de acelasi sex beneficiaza de acelasi tratament fiscal.
In cazul unui cuplu casatorit, avantajul este ca, in cazul primului deces, economiile din conturile inregistrate (ex. REER) pot fi transferate (rulate) pentru sotul supravietuitor, fara impozitare. Cand insa survine al doilea deces, primii la masa vor fi din nou amicii nostri de la Fisc care, in functie de rata impozitarii, pot sa plece cu aproape jumatate din acest tip de economie.
Persoanele necasatorite sau vaduve vor fi impozitate imediat. Pentru cei care sunteti proprietari de imobile de inchiriat, magazine, fabrici, uzine sau alte bunuri de acest gen, legea a prevazut ca ati vandut tot, chiar cu un minut inainte de a pleca dintre cei vii. Doar ca, de fapt si de drept, n-ati vandut nimic, iar copiii dvs. vor fi viitorii proprietari. Insa pana cand numele lor sa fie scris pe usa companiei, persoana decedata trebuie sa plateasca impozitul pentru plus-valoarea ce s-ar fi realizat daca vanzarea ar fi fost reala.
Va rog sa nu ma judecati prea aspru pentru ca va plimb mereu intre fictiune si realitate dar, oricat ar parea de straniu, asta e modul de calcul. Sa luam un exemplu usor: triplexul pe care l-ati cumparat cu greu acum 20 de ani, cu frumoasa suma de 150.000$, valoreaza in prezent 450.000$ Diferenta de 300.000$ se considera ca plus-valoare si jumatate din ea, adica 150.000$ se va adauga la suma ultimelor venituri. Ei bine, pentru cei 150.000$ ipotetici o sa platiti jumatate in taxe, dar de data asta cu bani reali. In concluzie, tot ce pot sa va spun e ca, daca nu tineti mortis sa lasati jumatate de agoniseala Fiscului, exista solutii.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected]