Saptamana trecuta, vineri seara, la Centre Bell din Montréal (sau in “biroul”lui, cum il numeste Lucian) s-a realizat un vis: Lucian Bute a devenit challenger oficial la titlul de campion mondial al categoriei supermijlocie, titlu detinut de boxerul columbian Alejandro Berrio. In seara respectiva, peste 9.000 de spectatori au fost prezenti la Centre Bell si l-au incurajat in permanenta pe Lucian. Daca pana acum auzeam, din partea numerosului public roman, expresii tipice galelor de box: “arde-l la pateu!”, “da-i borsu!”sau “sparge-i fata!”, de data asta am auzit incurajari asemanatoare din partea suporterilor quebechezi, care strigau cat ii tineau plamanii: “casse la gueule!” sau “frappe au foie!”
Aceasta gala, realizata si de data asta la un nivel ridicat de catre Interbox, a corespuns totusi doar in parte asteptarilor. De ce? Pentru ca, in afara meciului-vedeta (cel al conationalului nostru, Lucian Bute), celelalte meciuri din program au fost niste parodii, bune numai de umplut timpul. Un meci la categoria grea dintre invincibilul boxer Jean-François Bergeron si boxerul de culoare Robert Hawkins, venit din Philadelphia, a enervat la maximum publicul timp de 10 reprize. Atat castigatorul – care a invins la puncte – cat si invinsul au fost indelung fluierati de public.
Daca la ultimele gale boxerii mexicani erau cei care faceau act de prezenta, acum doi boxeri argentinieni au fost alesi ca victime sigure pentru boxerii localnici. La categoria superpana, Benoît Gaudet l-a trimis la vestiar (KO) pe Juan Carlos Pastrana dupa numai doua reprize si jumatate. Celui de-al doilea boxer roman din cadrul galei, Ion Ionut (Jo Jo Dan), nu i-au trebuit mai mult de 4 minute pentru a-l face KO pe reprezentantul tarii tangoului, Walter Orlando Acosta.
In program a mai figurat si o parodie de box feminin: Danielle Buchard a tavalit-o de cateva ori pe ring pe Maria Nunez Anchorena, adusa tocmai din Uruguai. Montrealezul de origine libaneza Baha Laham l-a invins, in urma a 4 reprize de box mediocru, pe Martin Huppé, boxer care are un palmares de 1 victorie si 6 infrangeri.
Si a venit ora 22
Dupa aceste meciuri, fix la ora 22 – ora la care ESPN isi incepea transmisia in direct – au urcat in ring in sfarsit doi boxeri adevarati, pretendentii la meciul impotriva campionului mondial, columbianul Alejandro Berrio. Primul a sosit in ring, inconjurat de stafful lui si dansand in ritmul unui cunoscut cantec al lui Bob Marley, australianul de origine cameruneza Sakio Bika. A urmat intrarea triumfala a lui Lucian, intrare cu sunete si lumini speciale si, bineinteles, aplaudata din belsug de asistenta. Dupa prezentarile de rigoare a inceput lupta. De la primul gong, Sakio Bika s-a aruncat asupra boxerului nostru. Directe cu bratul stang, apropiere de adversar cu pasi marunti si miscari de trunchi inselatoare, toate genurile de lovituri (directe, upercuturi, crosee) au fost aruncate in lupta. Lucian a parat, a facut pasul inapoi, dar a si raspuns cu upercuturi la ficat, ce si-au atins mereu tinta.
Daca in primele sase reprize lupta a fost egala, cu avantaje de ambele parti, incepand cu repriza a saptea Lucian, incurajat tot timpul de public, a dat drumul la “masina de pumni” spre corpul si capul adversarului. Lovituri care si-au atins, de fiecare data, tinta. Dezamagit, Bika a incercat o “specialitate” de- a lui, in repriza a zecea: la un clinci, a lovit intentionat cu capul, primind “cadou” un avertisment din partea arbitrului de ring.
Si astfel, dupa 12 reprize spectaculoase, fara nicio numaratoare, Lucian Bute obtine victoria la puncte, cu o decizie data de toti cei trei arbitri judecatori, doi americani si un canadian. Ce urmeaza se stie: meciul lui Lucian cu… centura pe masa! Cine va castiga, o va pune la brau. Asteptam cu nerabdare decizia forului mondial IBF si rezultatul negocierilor dintre Interbox si clanul boxerului columbian.