Asa cum o Lege a lui Murphy spune ca nu poti spala ceva fara sa murdaresti altceva, in Romania se pare ca nu poti salva pe cineva fara sa omori pe altii. Decizia PNL-PSD de a majora pensile este una buna pentru pensionari. Acestia sunt o categorie sociala ale carei conditii de trai sunt dificile. Iar majorarea anuntata de premier 43% fata de nivelul actual, incepand cu 1 ianuarie 2008; 50% pentru pensiile agricole, de la 1 septembrie 2007 este una fara precedent.
Problema apare atunci cand ne uitam la sursele de finantare ale recentei decizii a cabinetului Tariceanu. Una dintre ele este cresterea impozitarii intreprinderilor. Guvernul a decis sa taxeze cu 9,5% orice forma de remuneratie, inclusiv primele, sporurile sau alte stimulente. Legea elimina si plafonul de cinci salarii medii brute ca baza de colectare a contributiilor angajatorilor la bugetul de pensii. Potrivit vechilor reglementari, in cazul in care salariul depasea valoarea a cinci salarii medii brute la nivel national, contributia se aplica numai asupra acestei valori. In urma modificarii se va aplica asupra intregului salariu.
Ori situatia Romaniei nu este una care sa permita o crestere a fiscalitatii intreprinderilor. Numarul mai mare de pensionari decat cel al persoanelor active spune ca numarul celor care contribuie la bugetul de stat prin impozite sunt mai putini decat cei care consuma. O impozitare suplimentara a firmelor va readuce economia in zona gri, adica acea zona unde firmele cauta solutii legale pentru a nu plati impozite statului. Introducerea cotei unice facuse ca aceasta zona gri a economiei sa se reduca.
De altfel, oamenii de afaceri au atentionat guvernul ca asa se va intampla. Asociatia Oamenilor de Afaceri a precizat ca masura cresterii pensiilor prin impozitarea salariilor este una populista, nejustificata economic si care nu poate fi sustinuta pe termen lung. FMI a avertizat si el Romania ca decizia risca sa dezechilibreze situatia economica. Chiar daca intelegem ca pensiile sunt mici, deciziile fiscale trebuie sa ia in calcul existenta unor limite bugetare si nu ar trebui sa fie luate fara a analiza mediul macroeconomic.
Agentiile de rating au atras si ele atentia Guvernului ca decizia nu este una dintre cele mai intelepte si au aratat sperietoarea scaderii ratingului. Fitch de exemplu spune ca “daca aceasta masura va fi implementata integral in 2008, fara reducerea altor cheltuieli sau majorarea de impozite, va exista un stimul puternic pentru o economie care se confrunta deja cu riscul de supraincalzire. Aceasta ar reprezenta o evolutie negativa pentru perspectiva ratingului”. In traducere, aceasta inseamna ca o astfel de decizie va conduce la o crestere a inflatiei, inflatie pe care BNR a reusit sa o aduca sub control abia in ultimii doi ani. O crestere a inflatiei arata ca decizia cabinetului Tariceanu va avea un efect invers. Pensionarii vor avea mai multi bani, dar nivelul lor de trai nu va fi mai bun, pentru ca surplusul primit la pensie va fi eliminat de cresterea preturilor.
O solutie mai buna pentru finatarea cresterii pensiilor ar fi fost o reducere a cheltuielilor guvernamentale. De la buget traiesc sute de organisme bugetare, toate avand o structura de personal stufoasa si platita destul de bine. Guvernul se fereste insa sa faca disponibilizari asa cum parlamentarii se feresc sa-si micsoreze salariile.
Prin aceasta decizie Tariceanu probabil ca se crede un fel de haiduc. Doar ca el nu ia de la cei bogati ca sa dea la cei saraci, ci ii obliga pe cei care deja au greutati in a sustine financiar o tara imbatranita sa dea si mai mult din ceea ce obtin. In curand, muncitorii din Romania vor lucra sase luni pentru pensionari, patru luni pentru guvern si doar doua luni pentru ei.
Ceea ce face Tariceanu acum este tactica parjolirii teritoriului. Stiind ca va pierde alegerile, el incearca sa lase o situatie cat mai grea noului guvern, pentru a-i pune acestuia bete in roate pe principiul romanesc al caprei vecinului.