Testamentul

Sa fim bine intelesi de la inceput: nu sunt si nu vreau sa par ca sunt jurist. Informatiile ce urmeaza sunt de ordin general, verificate de juristi si menirea lor este de a demistifica implicatiile legale in cazul unui deces prematur.
Codul Civil prezinta testamentul ca un act juridic unilateral si revocabil, stabilit intr-una din formele prevazute de lege, prin care testatorul decide in deplina libertate de toate bunurile sale sau doar de o parte a acestora, aceste decizii aplicandu-se doar dupa decesul sau. Redactarea lui din timp evita, de multe ori, conflictele familiale, care pot sa apara in urma unui deces. Contrar credintelor populare, redactarea unui testament nu schimba cu nimic data decesului.
Sa ne imaginam ca sunteti o familie standard, adica la prima casatorie legala si fara alti copii decat cei de acasa. In acest caz, Codul Civil prevede ca, la un prim deces, bunurile sotului disparut se impart dupa regula 1/3 sotului in viata si 2/3 copiilor. Daca tot ce doriti se rezuma la asta, testamentul poate sa astepte ultima vizita a preotului. Daca nu sau daca nu sunteti o familie standard, e bine sa luati in serios aceste randuri.
Redactarea unui testament se poate face de oricare persoana majora si in deplinatatea facultatilor mintale. Punctele ce trebuie luate in calcul inainte de redactare sunt: inventarul tuturor bunurilor pe care le posedam si, in acelasi timp, al datoriilor; situatia familiara; planificarea fiscala a succesiunii si, nu in ultimul rand, desemnarea persoanei ce se va ocupa de toate astea.
Formele (acceptate de lege) in care acest act poate fi redactat sunt doar trei.
Prima forma si, de altfel, cea mai recomandata este testamentul facut de un notar. De la inceput este un act legal, inscris in Registrul de testamente al Camerei Notarilor din Québec. Asta face ca posibilitatea sa fie pierdut sau falsificat sa fie nula.
O a doua forma legala este testamentul semnat in fata a doi martori majori. Poate fi scris de mana, la masina sau pe formulare speciale pentru acest act. Martorii trebuie sa fie prezenti in acelasi timp la semnatura si nu e necesar sa cunoasca continutul documentului. Aceasta forma de testament e utilizata, de obicei, de avocati, ce pastreazaoriginalul, care este inscris la randul sau in Registrul de testamente al Baroului din Québec.
A treia forma recunoscuta de lege si aparent cea mai simpla este testamentul olograf, adica scris de mana testamentarului, semnat si datat. Nu costa nimic la editare, dar e mai usor de contestat la deces si pentru a deveni un act legal trebuie validat de un judecator. Poate fi redactat in limba care va place cel mai mult, dar va trebui tradus de un traducator autorizat in una din limbile oficiale. Taxele ce se aplica pentru verificarea lui sunt de multe ori mai mari decat onorariile platite notarului. Daca mai punem la socoteala si timpul cat dureaza verificarea, primele doua forme sunt cu mult mai interesante.
Pentru testamentul olograf, modul in care sunt expuse dorintele dvs. trebuie sa fie cat mai clar posibil. Sa luam un exemplu concret. Sunteti proprietarul unei polite de asigurare de viata, in care este deja stabilit cine beneficiaza de suma asigurata la deces. Dar in testamentul pe care-l scrieti cu propria dumneavoastra mana, hotarati sa numiti pe altcineva ca beneficiar. Pentru ca acest lucru sa devina realitate, formularea trebuie facuta clar si fara echivoc, precizand numele companiei cu care aveti asigurarea, numarul contractului, precum si coordonatele precise ale noului beneficiar. In conditiile in care totul este facut conform legii, ultimele dorinte vor fi respectate intocmai.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected]