Amenintarea cu moartea

A inceput un nou an scolar, moment asteptat cu bucurie de multi dintre elevi. Scoala, in Québec, este departe de a constitui o sursa de stres pentru copii; nu intotdeauna insa acest fapt este valabil.
O sa va istorisim, in cele ce urmeaza, patania unui elev de origine romana, care pare a ilustra proverbul cu focul si iaurtul. Aceasta pentru a va atrage atentia asupra faptului ca exista subiecte cu care nu e bine sa glumesti.
Andrei a sosit in Canada in 2005, impreuna cu parintii. Pentru ca s-au stabilit in Brossard, unde sunt multe familii de romani, si-a gasit repede prieteni, asa ca perioada de adaptare nu a fost deloc dificila pentru el. Pentru Andrei, Canada era un loc minunat, aproape ireprosabil, pana la sfarsitul lunii iunie 2007, cand baiatul de 14 ani a avut o “experienta canadiana” de-a dreptul socanta pentru el si complet absurda si traumatizanta pentru parinti.
Aproape de sfarsitul anului scolar 2006-2007, elevul Andrei P. era in clasa, alaturi de colegii sai, la ora de franceza. Profesoara le-a pus un film pe care Andrei l-a gasit cam plicticos, asa ca, atunci cand colegul de langa el, Mustafa, i-a dat o foaie sa deseneze mai departe ce incepuse el, Andrei n-a stat pe ganduri si a trecut la treaba. Aadaugat pe foaie o silueta si, conform indicatiei lui Mustafa, si-a depus si semnatura sub silueta care intregea desenul: un baiat care avea in mana un pistol indreptat spre un grup de fete. Desenul a fost interceptat de profesoara de franceza, care l-a dus directorului. Acesta, cu foarte mult zel, a pus mana pe telefon si a chemat politia.
“Nu pot sa inteleg cum a putut face asta inainte sa ne anunte pe noi, mi-a spus la telefon mama copilului. Te suna acasa pentru orice fleac si pentru un lucru atat de grav nu. De exemplu, in urma cu putin timp, Andrei a plecat la scoala imbracat intr-un tricou albastru. Conform regulamentului scolii, daca nu poarta bluza obligatorie, poate veni imbracat intr-un tricou de culoare albastra. Si totusi m-au sunat sa-i duc bluza; am lasat totul si i-am dus-o. Deci, pentru un amanunt de acest gen s-au deranjat sa sune, dar ca sa-mi spuna ca au chemat politia ca sa-l interogheze pe copilul meu nu au facut-o.” Nu e de mirare ca mama baiatului a considerat acest gest drept o dovada clara de rasism.
Andrei si Mustafa au fost chemati in cabinetul directorului, unde ii asteptau doi politisti ca sa “stea de vorba”cu ei. Apoi au fost chemati si parintii, carora directorul le-a recomandat “sa-si ia un avocat, in cazul in care lucrurile nu merg bine, deoarece lui Andrei i se va intocmi un dosar penal pentru delictul comis: amenintarea cu moartea”. Tot la indicatia directorului, Andrei a mers si la un psiholog, care a constatat ca baiatul de 14 ani nu are nimic agresiv si periculos. S-au facut “cercetari” si asa s-a descoperit ca Andrei “trantea prea tare usa”. Pe usa de la dormitorul copilului a aparut fotografia unui castor aflat in spatele gratiilor, care striga “Je suis très innocent!”
“Nu inteleg cum, peste noapte, copilul meu a devenit un criminal, a ajuns sa fie tratat ca un criminal, interogat de politie” a spus mama socata, adaugand ca totul i se pare de domeniul absurdului. Vara lui 2007 nu a fost una fericita nici pentru Andrei, nici pentru parintii lui, care au asteptat, sub tensiune, o instiintare pentru un proces care nu a mai avut loc. De la aceasta intamplare, Andrei a inteles ca, in locul in care se afla, se poate intampla orice. Asa ca, sa spunem copiilor nostri, la inceput de an scolar, sa fie foarte atenti, pentru ca o gluma copilareasca in opinia lor poate lua proportii aberante. Daca ne amintim insa de tragedia petrecuta la colegiul Dawson, am putea intelege.