Romania sub regimul comunist (XXX)

(decembrie 1947-decembrie 1989)
3. Neostalinism si teroare profilactica
(1970-1989)
Oprimarea

Desi nu s-a bizuit pe metodele extreme de teroare din anii de inceput ai stapanirii comuniste in Romania, regimul Ceausescu a dovedit ca era capabil sa recurga la practicile trecutului pentru a-si mentine dominatia asupra societatii romanesti. Institutiile si coercitia legalizata au ramas neschimbate. Unele prevederi ale Codului Penal n-au fost aplicate pana cand lui Ceausescu nu i-a convenit sa le reactiveze; asa a fost cazul cu decretul privind inregistrarea masinilor de scris la Militie, reactualizat prin alt decret intrat in vigoare in aprilie 1983, si cu prevederea, de pe vremea lui Gheorghiu-Dej (introdusa in 1958), conform careia neraportarea unei convorbiri cu un strain constituie un delict penal (decretul nr. 408 din decembrie 1985). Aparatele de fotocopiere erau o raritate si putinele care se gaseau in bibliotecile nationale erau supravegheate indeaproape, fiind nevoie de o aprobare speciala pentru folosirea lor. Materialele utilizate si numarul de exemplare erau inregistrate cu grija de catre un bibliotecar.
Gradul de amestec al lui Ceausescu in viata cetatenilor era cel mai bine ilustrat de masurile de planificare familiala. Avortul la cerere fusese legalizat in 1957 si devenise mijlocul principal de planificare familiala. Cand, in 1966, rata natalitatii a scazut la 14 la mia de locuitori (cam aceeasi ca si in Anglia), prevestind un declin al fortei de munca si o amenintare la adresa ritmului de industrializare a tarii, legea a fost modificata in sensul ca avortul era permis doar femeilor peste 40 de ani, mamelor a patru sau mai multi copii, victimelor violului sau incestului si in cazurile de anomalie a foetusului. Dupa intrarea in vigoare a legii din 1966, rata mortalitatii la femei, pusa in legatura cu avorturile, a crescut cu de zece ori mai mult decat in orice alta tara europeana. Intrucat contraceptivele, desi legale, erau practic de negasit, multe femei recurgeau la avort ca principala metoda de control a nasterilor si erau nevoite sa il faca ilegal.
De la 21 de nasteri la mia de locuitori, rata natalitatii a inregistrat un declin anual, atat din cauza cresterii numarului de avorturi ilegale, cat si din cauza scaderii nivelului de trai la sfarsitul anilor ’70. Cifrele pentru anul 1981, aratand o rata a natalitatii de 6 la mia de locuitori, l-au facut pe Ceausescu sa insiste pentru luarea unor masuri care sa inverseze aceasta tendinta. Primul-ministru Constantin Dascalescu a abordat aceasta tema intr-o cuvantare din septembrie 1983. In martie 1984, Ceausescu a adresat o chemare in acest sens in fata Consiliului National al Femeilor, la Bucuresti, spunand: “sa faceti copii, tovarase femei, aceasta este datoria voastra patriotica” (208). In acelasi timp, Ceausescu a dat una dintre renumitele sale indicatii, nepublicata insa, in virtutea careia femeile la varsta de reproducere trebuiau supuse unui examen ginecologic obligatoriu, pentru a constata daca nu incalcau legea prin folosirea de mijloace contraceptive. Doctoritelor li se cerea sa faca lunar controale ale muncitoarelor din fabricile bucurestene si sa le chestioneze pe fiecare daca erau gravide iar daca nu, de ce nu erau. De fapt, aceste cadre medicale falsificau cu consecventa registrele in favoarea pacientelor si le vindeau pilule anticonceptionale pe care le obtinusera din alte tari est-europene.
Pentru a-si sustine campania de crestere a natalitatii, Ceausescu a impus o serie de masuri fiscale punitive, printre care un impozit suplimentar pentru toate cuplurile fara copii, avand varsta de la 25 de ani in sus. In 1986, a ridicat varsta minima a femeilor carora li se permitea sa faca avort de la 40 la 45 de ani, si a micsorat-o pe cea la care puteau sa se casatoreasca, de la 16 la 15 ani. Cu toate ca a crescut intre 1986 si 1988, rata natalitatii a inregistrat un nou declin in 1989, si anume de 16 nasteri la mia de locuitori. Aceste masuri au avut urmari tragice. Acrescut spectaculos numarul avorturilor empirice si autoprovocate, mai ales printre muncitoarele tinere, in ciuda sanctiunilor severe ce se aplicau celor implicati. Medicii riscau nu numai amenzi, dar si inchisoarea daca acordau ajutor medical fara autorizare legala, atunci cand avorturile autoprovocate erau urmate de complicatii, iar intarzierile in acordarea unor astfel de aprobari duceau adesea la deces. In fiecare maternitate erau trimisi ofiteri de Securitate, care sa asigure respectarea cu strictete a legii privitoare la avorturi. In anumite cazuri, acestia aveau o atitudine binevoitoare facandu-se ca nu observa ce se petrecea.
Numarul de decese printre femeile din Romania provocate de aplicarea legii impotriva avorturilor, constituie cea mai puternica acuzatie ce poate fi aduca lipsei de umanism a regimului Ceausescu. In cei 23 de ani in care aceasta lege a fost in vigoare, ea a provocat moartea unui numar de peste 10.000 de femei, decedate din cauza unor avorturi efectuate in conditii improprii. In marea lor majoritate, femeile mureau din cauza unei hemoragii post-abortum sau a septicemiei (209). Ironia amara a acestei tragedii o constituie faptul ca a avut loc intr-o tara a carei “Prima Doamna”, Elena Ceausescu, era laudata in presa ca “Femeia-Mama” (210).

Izolarea internationala

Confruntati cu masurile severe de austeritate pe care le-a introdus Ceausescu pentru a plati datoria externa a tarii, cei mai multi dintre romani au inceput sa se intrebe daca autonomia merita sacrificiul. Intrebarea s-a pus si mai des dupa ce Mihail Gorbaciov a ajuns lider de partid, in martie 1986. In momentul vizitei lui Gorbaciov in Romania, in mai 1987, s-a produs o remarcabila intoarcere de 180 de grade in perceperea de catre romani a Uniunii Sovietice si a relatiilor acesteia cu Romania. Aceasta schimbare de atitudine tinea de evolutia lui Ceausescu insusi: daca in 1965, Ceausescu prezenta o fata tanara, dinamica, a comunismului, in comparatie cu reactionarul Brejnev, ce se apropia de batranete, acum, douazeci de ani mai tarziu, Gorbaciov era cel care imbracase mantia lui Ceausescu, iar Ceausescu pe cea a lui Brejnev. Intr-un discurs transmis in direct, in timpul vizitei sale la Bucuresti, la 26 mai 1987, Gorbaciov a prezentat romanilor conceptele sale “perestroika” si “glasnost” si, prin aceasta, a criticat implicit rezistenta lui Ceausescu fata de reforma. Entuziasmul pentru reforma putea fi vazut in cozile ce s-au format in iulie 1988 in fata agentiei “Aeroflot” din Bucuresti, unde bucurestenii erau lasati sa intre cate cinci deodata nu ca sa cumpere bilete de avion, ci ca sa primeasca gratuit exemplare ale versiunii in limba romana a raportului liderului sovietic la cea de-a XIX-a Conferinta a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, in presa romaneasca publicandu-se doar masurile ce fusesera luate deja in Romania. Iata o alta ironie a domniei neintrerupte a lui Ceausescu: arhinationalismul reusise sa-i faca pe romani sa-si indrepte sperantele spre Uniunea Sovietica!
Ceausescu si-a reafirmat angajamentul fata de planificarea economica centralizata, rigida, si in cuvantarea rostita la 14 decembrie 1987, la deschiderea Conferintei Nationale a P.C.R., a subliniat ca mecanismele de piata erau incompatibile cu societatea comunista. Referindu-se la reformele promovate de Gorbaciov, Ceausescu a argumentat ca el aplicase deja masuri similare in Romania. Ca atare, “Scanteia”, in materialele despre cea de-a XIX-a Conferinta a P.C.U.S. din 1988, a restrans comentariul despre discursul lui Gorbaciov la acele masuri ce fusesera deja adoptate in Romania, sugerand prin aceasta ca liderul sovietic urma exemplul lui Ceausescu. Mai mult decat atat, faptul ca Gorbaciov recunoscuse ca Uniunea Sovietica luase hotarari importante “fara consultarea prietenilor” i-a oferit lui Ceausescu o justificare pentru neaplicarea politicii de “perestroika” si “glasnost” (211).

(continuare in numarul urmator)
Dennis Deletant
Copywright Academia Civica

Note :

208 D. Aspinall (pseudonim al lui D. Deletant); Romania: Queues and Personality Cults, in “Soviet Analyst”, din 16 mai 1984, p. 4.
209 P. Stephenson, M. Wagner, M. Badea, F. Serbanescu, The Public Health Consequences of Restricted Induced AbortionLessons from Romania, in “American Journal of Public Health” din octombrie 1992, pp. 1328-1331.
210 “Orizont” din 6 ianuarie 1984.
211 M. Shafir, From Sofia to Beijing: Reactions to the 19th Soviet Party Conference, “Radio Free Europe Research. Background Report” 133, 13 iulie 1988, p. 5.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare