Un roman de trei miliarde USD

A plecat in lumea mare a afacerilor cumparand, in 2000, Rafinaria Petromidia de la statul roman, pentru suma de 50 de milioane de dolari. Cumpararea rafinariei s-a facut in mod suspect, dupa ce romanii semnasera un contract cu o firma turca, contract pe care l-au anulat apoi din senin, acuzandu-i pe turci de frauda. Guvernul Nastase, darnic, sterge si datoriile rafinariei, de 600 milioane de dolari.
Asa a aparut Rompetrol, firma lui Dinu Patriciu. Lasand deoparte startul dubios, meritul incontestabil al lui Dinu Patriciu este ca a pornit, in 2000, de la o rafinarie falimentara si a vandut, in 2007, 75% din ea concernului KazMunayGaz pentru suma de 2,7 miliarde USD.
O tranzactie care pune Romania pe harta marilor afaceri al lumii, iar pe Dinu Patriciu il introduce in Top Forbes, el fiind, la aceasta ora, cel mai bogat roman, cu o avere estimata la 3 miliarde de dolari US.
Cinicul miliardar si tradatorii
Dinu Patriciu a dat marea lovitura. El a vandut 75% din Rompetrol cu astronomica suma de 2,7 miliarde de dolari companiei de stat KazMunayGaz din Kazahstan. Este cea mai mare tranzactie comerciala facuta vreodata in Romania. Cu banii incasati, Patriciu ajunge la o avere de 3,3 miliarde de dolari, ceea ce il plaseaza in primii 350 de bogati ai planetei.
Dinu Patriciu este un personaj controversat in Romania, ca mai toti miliardarii post-revolutionari ai Romaniei. Cinic, el a declarat ca i se pare normal ca primministrul sa vina la el acasa dimineata la cafeluta si sa discute cam ce-ar trebui facut cu tara. El nu se sfieste sa fie un dusman pe fata al presedintelui Basescu si un cotizant la campaniile electorale pentru PNLsau PSD in egala masura. Ceea ce i-a conferit o aura de mare manipulant al intereselor economice prin mana politicienilor. Toti il considera pe Patriciu un adevarat stapan al Guvernului, iar pe Tariceanu un simplu servant al intereselor miliardarului.
O fi Patriciu malefic, o fi facut averea ca multi altii pe langa lege, dar totusi a ridicat in zece ani o companie care valoreaza aproape 4 miliarde de dolari. Si, mai ales, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, cu aproape 900 de milioane de dolari in fiecare an. Din acest punct de vedere, el nu poate fi ignorat, cum fac multi din dusmanii sai.
Doua intrebari mi-au trecut prin minte la vestea calda a istoricei tranzactii: ce face Patriciu cu banii si daca noul proprietar va plati impozitele pe teritoriul Romaniei. Multi ar zice: “Sa fie sanatos, sunt banii lui, poate sa faca ce vrea cu ei”. E o varianta. Dar cea mai buna pentru el, prin care si-ar castiga respectul de care nu are parte in prezent, este sa investeasca parte din aceste fonduri in Romania. Atunci tranzactia din aceste zile n-ar fi inregistrata la rubrica cancan a ziarelor, ci ar fi tratata la nivel social.
La a doua intrebare este greu de raspuns. Cum statul roman ofera portite de scapare marilor companii straine care reusesc sa-si repatrieze buna parte din profit, este foarte posibil ca si contributia noului proprietar Rompetrol sa se duca spre Asia. Tranzactia lui Patriciu ar trebui sa ne revolte din alt punct de vedere. Adica un arhitect reuseste sa vanda o companie incomparabil mai mica decat Petrom incasand de trei ori mai multi bani decat statul roman. Ca sa vi se ridice parul in cap, doar cateva detalii: Petrom a fost vanduta austriecilor de la OMVpentru mai putin de un miliard de euro, cu toate rezervele de petrol ale Romaniei, cu proprietati de 30 de milioane de metri patrati, cu stocuri de petrol si echipamente de peste 500 de milioane de euro, cu sute de statii de benzina, cu rafinarii. Comparand cu Rompetrol, valoarea de piata a Petromului este de cel putin 10 miliarde de dolari. Si la acest pret m-as gandi daca merita vanduta, in actuala conjunctura energetica a planetei.
Cel care a vandut Petrom pe nimic este Adrian Nastase, secondat de Dan Ioan Popescu. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca o asemenea tranzactie capitala se lasa pe mana unui functionar ca Dorinel Mucea, singurul care are ceva treaba cu Justitia. Cei doi politicieni si Guvernul Nastase, in ansamblul sau, sunt, fara exagerare, tradatori. Nastase este gadilat la termopane si se pregateste sa reintre triumfal in politica, iar Popescu se ascunde prin fustele lui Dan Voiculescu. Este incredibil!