Oameni de valoare. Anghel Saligny, un pionier al b

Citește și

P. R.
Articolele semnate cu P.R. provin de la agențiile de presă cu care lucrăm sau din surse publice.

Anghel Saligny s-a nascut in satul Serbanesti, langa Focsani. Afacut liceul la Postdam, in Prusia, dupa care s-a inscris la Universitatea din Berlin, pentru a urma astronomia. Se lasa insa, repede, sedus de avantul tehnicii pe care il descopera in Germania, asa ca devine absolvent al Scolii Politehnice din Charlottenburg (Berlin), in 1874, cu diploma de inginer constructor. Intors in tara, Anghel Saligny este numit “inginer ordinar clasa a III-a” in Serviciul de poduri si sosele al Ministerului Lucrarilor Publice.
In urma unor repetate scandaluri legate de prestatia concesionarilor din Apus, in 1879 guvernul roman rascumpara toate liniile ferate concesionate. In lucrarile de consolidare si refacere a liniilor ferate, de construire a unor poduri si mai ales in introducerea betonului armat, Anghel Saligny are un rol important. El este si unul dintre cei 52 de membri fondatori ai Societatii Politehnice, infiintata in 1881. De numele lui Saligny se leaga unele din cele mai importante constructii economice realizate in acel timp, cum sunt docurile si antrepozitele din Galati si Braila. Pamantul pe cheiuri fiind slab, cu apa infiltrata in adancime, pentru constructiile din porturi inginerul concepe fundatii pe straturi de fascine (legaturi de nuiele subtiri, legate din loc in loc cu sarma si uneori umplute cu bolovani) si piloti. Iar pentru construirea silozurilor, Saligny foloseste, pentru intaia oara in Romania, betonul armat, care era departe de a fi un material de constructii consacrat in acea vreme (inventatorul betonului armat, Monier, obtinuse cu numai doua decenii inainte primul brevet, pentru vase de flori din beton armat). Mai mult, Saligny inoveaza in domeniu: foloseste placi prefabricate si armaturi sudate. El a contribuit si la amenajarea portului Constanta si la organizarea santierului naval de la Turnu Severin.
Anghel Saligny construieste o serie de poduri, inovand din nou: tuburi metalice de mare diametru pentru picioare, articulatii de plumb in boltile de zidarie. Cea mai celebra realizare e podul de la Cernavoda, peste Dunare, la data construirii sale (1895) cel mai lung pod din Europa continentala si al treilea ca marime din lume. Saligny are de dat o adevarata batalie pentru a convinge ca materialul cel mai potrivit pentru o asemenea constructie e otelul, in locul fierului pudlat, pe atunci larg folosit. In 1916, cand armata a incercat sa arunce in aer podul pentru a nu fi folosit de trupele inamice, nu a reusit; a fost nevoie ca Saligny sa le indice punctele mai slabe ale acestuia.
Pe langa constructii si inovatii tehnice, Saligny se implica si in alte activitati; el va fi presedinte al Academiei Romane, vicepresedinte al Consiliului Tehnic Superior, profesor la Scoala Nationala de poduri si sosele. Mai multe despre acest subiect puteti gasi la wikipedia.org
(Dinu Moroianu, I.M. Stefan, Focul viu, Pagini din istoria inventiilor si descoperirilor romanesti, Bucuresti, 1963)

- Publicitate -

- Publicitate -

- Publicitate -

Articolul precedentBelarus-Romania, doar victoria
Articolul următorAgenda culturala
- Publicitate -
- Publicitate -
On continue de se protéger!

Ultimele articole

România a anunțat că va administra cea de-a treia doză a vaccinului anti-COVID-19

Premierul Florin Cîţu a anunţat că miercuri s-a luat decizia ca, începând cu data de 28 septembrie, să înceapă...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -