“Domnule Sava, Va scriu in calitate de membru ARC din care si d-ta faci parte, convins fiind ca o lamurire de la om la om v-ar fi facut sa scrieti despre ARC si Forumul Unitatii Romanilor de Pretutindeni a vedea Pagini Romanestidin 18 august ‘07 cu totul altceva, cu atat mai mult cu cat d-ta n-ai participat decat sambata 11 august la picnicul-festival de Sfanta Marie Mare din cadrul acestui Forum. Ne-am inteles atunci sa ne intalnim dar nu v-ati tinut de cuvant. Ati preferat, stand la panda, sa loviti in tot ce misca cu un pamflet la care recunosc ca va pricepeti. Daca m-ati fi intrebat v-as fi aratat c-au fost la picnic peste 500 de persoane, ca cei care au venit din tara si din USA erau 12, de cazarea carora ARC s-a ocupat cu traditionala ospitalitate a romanului de pretutindeni. Nu e vorba de romanii de nicaieri, e vorba de romanii care-si recunosc tara de obarsie si care sunt convinsi de importanta aportului diferitelor culturi in societatea de primire canadiana. Ai fi vazut si d-ta ca este vorba de niste oameni de cultura perfect onorabilicu care ARC isi realizeaza un vis mai vechi, acela de a deveni, la Campul romanesc, un loc de intalnire nu numai al romanilor din Montréal si imprejurimi, ci si al romanilor de pretutindeni! D-ta, tot de la panda, ai preferat sa ne terfelesti pe toti de pretutindeni, intr-un pamflet devastator. Sa va fie de bine!
Problema mea e oarecum mai confidentiala si pentru ca sa nu “mor prost”, ma intreb si as vrea sa stiu, daca se poate, daca nu, nu. V-ati format profesional in epoca “de aur” a lui Ceausescu ca, dupa cadere, printr-un “born-again” de recuperare, sa deveniti un anticomunist implacabil cu, zic eu, niste obsesii care va revin sub forma de preocupari chinuitoare?!Ma mira faptul, insa, daca e asa, ingrijiti-va!
Al dvs., cu tot trecutul adesea greu de asumat,
Jean Taranu, Val-David 30.08.2007
N.B. De publicat sau nu. Dupa voie. Din cauza intrebarii “confidentiale (mai)” nu tin la dreptul meu de riposta. Fa dupa cum crezi, eu o pun pe web-ul ARCANADA. Cu intreaga mea parere de rau, te salut!» (sublinierile apartin Redactiei)
Recunosc ca am ezitat sa public scrisoarea de mai sus, nu din cauza “intrebarii confidentiale”, ci pentru ca, la inceput, ma credeam nevoit sa explic si mai mult contextul scrierii acelui articol, ceea ce ar fi complicat lucrurile. In final, am decis sa public textul doctorului Taranu fara sa mai revin asupra subiectului in sine.
Pentru mine, Jean Taranu este unul dintre romanii care lasa ceva in urma lor aici, in comunitatea romaneasca din Canada. Si, din pacate, nu sunt chiar multi ca el. Din respect pentru tot ceea ce a facut bun pentru comunitatea romaneasca, ma abtin sa vorbesc despre ceea ce eu cred ca a facut rau.
Aici, raspund doar punctual unor lucruri care trebuie explicate. Cand vorbeste de faptul ca nu m-am tinut de cuvant, dr. Taranu face referire la aceea ca m-a invitat, de la microfonul Forumului, sa merg a doua zi in Piata Romaniei de la Montréal, lucru pe care nu l-am facut. Nu am promis insa ca ma duc. Statul la pandade care vorbeste doctorul Taranu vine din aceea ca nu am dorit sa ma asez la “masa oficiala”, alaturi de numeroasele “personalitati” venite din tara sau de la Montréal, preferand sa stau deoparte de “oamenii de cultura perfect onorabili” de genul cetateanului Alexandru. In ceea ce priveste numarul participantilor la picnic, nu stiu unde au fost cele 500 de persoane; cu generozitate, eu nu am vazut mai mult de 200.
In sfarsit, nu pot sa inchei fara sa raspund insinuarii cum ca as fi fost format profesional in “epoca de aur”. Singurele formari profesionalefacute pana in decembrie 1989au fost absolvirea unui liceu industrial si a unor cursuri de calificare in meseriile de electrician de mina si de pompier. In anul 1990, am fost admis la Facultatea de Litere, Sectia romana-franceza si la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, ambele la stat, in cadrul Universitatii Bucuresti. Am absolvit doar Facultatea de Jurnalism, iar in presa din tara am intrat, pentru prima data, in ianuarie 1993, in urma unui concurs dat cu Petre Mihai Bacanu, la Romania libera. Nu am fost membru PCR si nu am activat in vreo organizatie comunista. Si, spre deosebire de unii dintre “romanii de pretutindeni” prezenti la Forumul de la Val-David sau nu eu pot oricand sa-mi justific trecutul cu documente, nu doar cu vorbe. Cat priveste obsesia mea chinuitoare, nu este nevoie sa ma caut,fiindca, spre deosebire de altii, eu traiesc foarte bine cu ea.