Luni, 24 septembrie, ar putea sa fie ziua in care Calin Popescu Tariceanu spune adio politicii. La ultima sedinta a Comitetului de conducere, Partidul Social Democrat a decis ca motiunea de cenzura impotriva Guvernului sa fie depusa pe 24 septembrie. Sansele ca motiunea sa treaca si implicit ca Guvernul Tariceanu sa cada nu sunt insa foarte mari.
Declarativ, sunt trei partide politice care voteaza in favoarea motiunii: PSD, PD si PLD. Toate trei la un loc au un numar suficient de parlamentari care, prin votul lor, sa aprobe motiunea si sa pice guvernul. Problema este insa in curtea PSD: Mircea Geoana a cam fortat mana colegilor de partid pentru depunerea motiunii. Consecinta este ca multi dintre parlamentarii PSD vor vota, cel mai probabil, impotriva propriei motiuni sau, mai “diplomatic”, vor absenta de la vot. In aceasta situatie, va fi nevoie de voturi de la alte partide.
PNL si UDMR pot fi excluse, desi si aici pot fi parlamentari (cel putin la UDMR) care sa voteze in favoarea motiunii. Sunt de luat in calcul parlamentarii minoritatilor nationale sau cei de la PRM sau PC. Principalul obstacol impotriva adoptarii acestei motiuni nu o constituie sprijinul pe care l-ar avea Guvernul Tariceanu, ci faptul ca, prin caderea guvernului, se deschide o usa pentru alegerile anticipate. Or, de acest lucru parlamentarii romani fug ca dracul de tamaie.
Situatia dezastruoasa in care se afla, in prezent, majoritatea partidelor politice le face pe acestea sa excluda varianta alegerilor anticipate. Dintre partidele parlamentare, singurele care vor alegeri anticipate sunt PD si PLD. PNL, UDMR, PRM si PC nici nu vor sa auda. La PSD, lucrurile sunt ceva mai complicate. Greii partidului Iliescu, Nastase, Mitrea, Hrebenciuc sunt impotriva acestei idei pentru simplul motiv ca alegerile anticipate ar servi intaririi pozitiei presedintelui Basescu, devenit dusmanul lor de moarte. Mircea Geoana, fara a fi nici el vreun partizan al anticipatelor, ia in calcul aceasta varianta, in speranta intaririi pozitiei proprii (tot mai amenintate in ultimul timp) in partid.
Calculul lui Geoana mi se pare unul pragmatic: programarea de alegeri parlamentare in viitorul apropiat va permite acestuia sa-si puna oamenii de incredere pe pozitii eligibile. Iliescu, Nastase, Mitrea sau Hrebenciuc s-ar putea trezi astfel fara “coledz”, ceea ce ar aduce partidul sub controlul total al lui Mircea Geoana. Principalul repros pe care adversarii din PSD ai motiunii i-l fac lui Geoana este ca acesta “vrea sa dea partidul pe mana lui Basescu”.
Calculul lui Geoana mi se pare bun si dintr-un alt motiv: Partidul Social Democrat nu are nimic de castigat din evitarea alegerilor anticipate. Aflat pe o panta descendenta in sondaje, PSD nu se poate astepta sa creasca atata vreme cat nu da semne reale de schimbare. Or, intr-o schimbare facuta de aceiasi Iliescu, Nastase sau Hrebenciuc nu mai cred nici copiii de gradinita. Cum spuneam mai devreme, organizarea alegerilor in viitorul apropiat ar fi o sansa pentru acest partid de a scapa de balastul comunisto-mafioto-securist, care il trage in acest moment la fund. Nu sunt iubitor de PSD, dar cred ca un adevarat partid social-democrat este necesar pe scena politica romaneasca. Poate nu Geoana este omul potrivit pentru renasterea PSD; el ar putea insa sa deschida drumul pentru mai tinerii Cristian Diaconescu sau chiar Victor Ponta.
Cat despre Tariceanu, mai devreme sau mai tarziu, el va pierde sefia Guvernului, iar acesta va fi inceputul sfarsitului sau politic. Liberalii il vor arunca peste bord ca pe o masea stricata, iar despre el se va vorbi numai la trecut. In politica, desigur.