Lazar Edeleanu, chimist de renume

Lazar Edeleanu s-a nascut in 1861, in Bucuresti. Familia – numeroasa si saraca – se muta in mai multe orase, unde tatal spera sa-si gaseasca de lucru. La 12 ani, Lazar revine – cu un galben in buzunar – la Bucuresti, unde reuseste sa se inscrie la liceul Sfantul Sava. Ca sa se intretina, elevul da meditatii; adeseori i se intampla sa invete la lumina felinarelor de pe strada, pentru ca nu avea bani de lumanari. Saracia nu constituie insa o piedica in calea continuarii studiilor. Tanarul se impune si ajunge sa-si faca studiile superioare la Berlin, cu mari savanti ai vremii. Isi ia doctoratul in 1887, in domeniul chimiei organice si ajunge sa lucreze intr-un laborator de chimie din Anglia. Lazar Edeleanu decide insa sa se intoarca in tara, unde Dr. C.I. Istrati, fondatorul scolii de chimie organica din Bucuresti, il numeste asistent si apoi sef de lucrari in laboratorul pe care il conduce.
Cand, in 1906, este numit director al Sectiunii de chimie al Institutului geologic al Romaniei, Edeleanu isi concentreaza cercetarile asupra petrolului romanesc. De asemenea, ca director al rafinariei Vega, el se numara printre pionierii utilizarii vidului in tehnologia uleiurilor lubrifiante. Optiunile sale vor fi confirmate, ulterior, de evolutia tehnicii. Astfel, inca din 1900 el incearca sa realizeze disocierea termica a reziduurilor de la distilarea petrolului, pentru a obtine prin procedeul de cracare termica a titeiului hidrocarburi aromatice. Demonstrand avantajele obtinerii aromaticelor din petrol in loc de carbune, el devine un precursor al aromatizarii.
Insa cea mai importanta descoperire a sa tine de domeniul rafinarii selective a petrolului. In 1908, pentru prima oara in lume, Edeleanu a reusit rafinarea produselor petrolifere cu dioxid de sulf, altfel spus, separarea din petrol a unor grupuri de hidrocarburi componente, fara modificarea lor chimica. Petrolul lampant (gazul) reprezenta, la inceputul secolului al XX-lea, produsul cel mai utilizat al prelucrarii titeiului, insa din pricina prezentei hidrocarburilor aromatice scotea mult fum. Prin procedeul descoperit de Edeleanu care ii poarta numele se inlatura acest neajuns, crescandu-se mult calitatea petrolului lampant. “Instalatiile Edeleanu” devin cunoscute in toata lumea. Paradoxal, prima instalatie industriala pe baza acestei metode s-a realizat in Franta, abia apoi in Romania. Ulterior, procedeul a fost folosit si la rafinarea benzinei si a altor produse de distilare. In timp, Edeleanu si-a perfectionat inventia in Germania, unde a lucrat timp de doua decenii. El a facut si alte inventii, obtinand 40 de brevete in tara si 17 in strainatate.
(Dinu Moroianu, I.M. Stefan, Focul viu, Pagini din istoria inventiilor si descoperirilor romanesti, Bucuresti, 1963)