In aceasta editie voi incerca sa scot la lumina un alt deces invaluit in mister. Este vorba de sfarsitul marelui maestru, inconfundabilul actor si cupletist Constantin Tanase, considerat un simbol al teatrului de revista romanesc, care in 1919 a pus bazele trupei “Carabus” din Bucuresti.
Cel care avea sa umple pana la refuz salile de spectacol s-a nascut la 5 iulie 1880, la Vaslui (din alte surse, la Barlad), tatal sau fiind laborant de farmacie. Ca elev, a fost destul de mediocru, cu exceptia rubricilor unde figura evaluarea la muzica si sport, unde se detasa lejer fata de colegi.
Asistand la diferite spectacole de teatru popular din localitatea natala, microbul scenei l-a contaminat. Ca urmare, a infiintat cu prietenii un grup umoristic de amatori, spectacolele avand loc in
curtea sa.
In 1896, la terminarea gimnaziului, s-a inscris la Liceul militar din Iasi, dar a fost respins in favoarea unui fiu de ofiter. Si-a continuat studiile liceale la Braila, dupa care a fost angajat invatator la diferite scoli rurale. Pentru a scapa de obsesia stagiului militar, la 14 octombrie 1899 s-a inrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu din Bucuresti, dupa care s-a inscris la cursurile Conservatorului de Arta Dramatica, pe care l-a absolvit in 1905. Distribuit apoi in diferite roluri, alaturi de figurile reprezentative ale vremii, a capatat o experienta solida. In 1917 s-a casatorit cu Virginia Niculescu.
Visul lui s-a adeverit in 1919, cand a pus bazele trupei despre care am amintit, cu spectacole de cabaret-revista, fiind invitat in turnee repetate in tara si strainatate. S-a implicat in actiuni de caritate, finantand constructia a trei scoli si a unei biserici. La teatrul sau, a lansat carierele unor numerosi artisti, ce vor deveni celebri: Maria Tanase, N. Stroie, Ion Dacian, Gr. Vasiliu Birlic…
In dimineata zilei de 29 august 1945 a murit brusc, eveniment ce a indurerat o tara intreaga, un public pe care il bucura prin satira sa acida la adresa guvernantilor cu statut de marioneta si a Armatei Rosii, eliberatoare. Moartea sa a ridicat mai multe semne de intrebare. Conform informatiei date de Alexandru Tanase, nepotul actorului, acesta si-a dat sfarsitul datorita unui blocaj renal cauzat de supradozaj medicamentos: douazeci de aspirine pe zi, conform indicatiei medicului curant, care se presupune ca fusese santajat, la randul sau, sa prescrie acel tratament.
Toate incriminarile se indreptau spre cei ce ne invadasera tara, motivul fiind batjocorirea, de catre actor, in versuri a soldatilor rusi. Acestia rechizitionau tot ce le iesea in cale: ceasuri, bijuterii, haine, sotiile unor nefericiti ce nu puteau sa se impotriveasca si nu aveau unde sa reclame…
Sunt celebre cupletele perioadei august 1944 – august 1945, care nu aveau cum sa nu deranjeze: “Rau era cu der, die, das / Da-i mai rau cu davai ceas / De la Nistru pan’la Don / Davai ceas, davai palton / Davai si un milion / Davai ceas, davai mosie / Davai si haziaica mie / Haraso tovarasie”.
Dupa mai multe reprezentatii, a fost arestat si amenintat cu moartea de catre ofiterii politici sovietici si de cozile de topor autohtone. Cu toate ca a primit o ultima avertizare, nu s-a lasat intimidat. La ultimul spectacol, inainte de a muri, a aparut pe scena cu o multime de ceasuri pe mana si o pendula ascunsa sub pardesiu. Deschizand reverele, a spus doar atat: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Si, intr-adevar, a tacut pentru totdeauna. Peste doua zile, a survenit, din senin, decesul sau.
O alta varianta a fost aceea ca jovialul Tanase s-a racorit cu o bere in Cismigiu. Licoarea, deosebit de rece i-ar fi provocat o amigdalita acuta, dupa care tot corpul a fost cuprins de infectie, blocandu-i rinichii. Doctorii nu au mai putut sa-i trateze uremia. Astfel, in zorii zilei de 29 august, marele artist s-a stins in patul lui din casa de pe strada Putul cu Plopi, nr.10. A fost inmormantat peste trei zile la Cimitirul Bellu.
O ultima varianta a mortii lui Constantin Tanase a fost prezentata in filmul Actorul si salbaticii, din 1974, in care personajul principal a murit de inima, haituit de legionari. Regizorul, scenaristul si intreaga echipa, pentru a satisface dorinta tovarasilor din conducerea de partid si de stat, au schimonosit adevarul. In realitate, in 1945 legionarii erau culesi rand pe rand si dusi in inchisorile comuniste. Intre toate, varianta cea mai plauzibila ramane cea in care cei ce reprezentau “ciuma rosie” i-au grabit sfarsitul.
Livia Ileana Baja
Note bibliografice: Paula Chiciuc, A cazut cortina, J.N.15/01/07; Alexandru Firescu si Constantin Gheorghiu, Craiova, mon amour, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 2003; Wikipedia, Enciclopedia libera
