Cei care se aflau in Romania la inceputul anilor 2000 isi amintesc, cu siguranta, de trupa Jais. O fata si 4 baieti. Sufletul trupei: timisorenii Alina Giurgiu si Sasi Vuscan. Ea solista vocala, el chitarist, compozitor, manager. Un repertoriu complex, altoit pe jazz. Prezenta de calitate, pe o scena muzicala invadata de kitschuri.
Cei care nu au avut ocazia sa ii asculte atunci, o pot face acum: Jais va concerta in 5 octombrie, de la ora 21h00, la Barul Le Dauphin din Montréal (1206 St-Laurent). Nu este vorba de un turneu facut peste Ocean, ci de o noua formula a trupei, deoarece, de cativa ani, Sasi traieste la Toronto, iar Alina in Chicago. Cei doi n-au renuntat insa la Jais: impreuna pregatesc albume si, ocazional, sustin concerte. In Québec si la Montréal vin pentru prima oara.
Cum s-ar defini noul stil Jais? Mai matur, mai asezat, spune Sasi Vuscan. Altfel, aceeasi bucurie a regasirii in teme mici, in stari ale momentului, in lucruri simple. “Alina e seful la versuri. Inainte ma ocupam si eu de asta, insa se descurca atat de bine, incat nu mai e nevoie sa ma amestec. Inclusiv la versurile din engleza: le-am aratat prietenilor mei anglofoni si au fost entuziasmati. E foarte talentata si ii place sa se joace cu orice: cu sunete, cu cuvinte, cu culori.” Cele doua albume scoase de Jais pe continent nord-american, Serenity si Believer, contin versuri in limba engleza; albumul la care lucreaza in prezent, Reverse, va fi pe versuri romanesti. Cei doi colaboreaza acum cu muzicieni profesionisti angajati; la Montréal vor veni cu un baterist armean si un percutionist roman.
Episodul romanesc
De ce au decis sa paraseasca tara, intr-un moment in care toate pareau sa le mearga din plin? Lucrurile nu stateau chiar asa, spune Sasi Vuscan, care creioneaza o imagine a showbizului roman demna de Caragiale. “Era prea mult circ pentru nimic. De pilda, eram invitati la diverse evenimente, ni se spunea ca toata lumea va canta live si cand colo eram singurii care cantam live. Nu pot zice, am fost bine primiti la Bucuresti, insa era prea multa bufonerie in lumea asta. De exemplu, aveam contract cu o casa care se lauda mereu ca-i merg afacerile extraordinar, insa nu imi platea drepturile de autor. Eram invitati pe la tot felul de emisiuni neprofesioniste. Se pierduse bucuria muzicii, totul era numai imagine, numai business.” In toamna lui 2002, Sasi Vuscan se muta, cu familia, la Toronto.
Un an mai tarziu a plecat si Alina; motivele ei sunt insa diferite: “Eu voiam de mult sa plec din tara. Din pacate, nu eram prea fericita acolo, chiar daca pe plan profesional eram in ascensiune. Destinul a facut sa-l cunosc pe Kevin (partenerul meu de viata) printr-o prietena de-a mea care venise in America in urma cu cativa ani si mi-a scris despre el. Ne-am intalnit pentru prima data la Amsterdam. Ne-am vazut, ne-am placut, the rest is history.”
America muzicala si materialista
Inceputul, in Toronto, a fost greu. “Am plecat ca orice emigrant, cu doua valize, spune Sasi. O iei de la zero, aduni frustrari. Statutul imigrantului e etern. Insa, pana la urma, noi am venit aici, noi trebuie sa ne adaptam.” Prin urmare, a inceput cu un lucru pe care il dorea de mult: a absolvit o scoala de audio productions. Acum, impreuna cu sotia, are o scoala de muzica, un studio (unde face reclame), colaboreaza cu regizori de filme de scurt-metraj si are o trupa cu care canta. Asta pe langa albumele si concertele pe care le sustine cu Jais. Sasi Vuscan nu se lasa, nici aici, inselat de aparente: “In Romania se numeau pile, aici le zice cunostinte. Nu totdeauna valoarea se impune; cunosc multi compozitori talentati care stau pe dinafara”. Insa satisfactia, atunci cand reusesti sa te impui facand ce-ti place, este mare. Asa ca Sasi nu regreta plecarea din Romania, unde unele lucruri s-au schimbat intre timp, altele nu.
“ In Chicago se canta, in marea majoritate a cazurilor, rock si/sau tipuri de muzica ce se invart neaparat in jurul acestuia, spune Alina. Eu cant aici de vreo doi ani si jumatate cu o trupa care se cheama Digable Cat. Trupa are un sound eclectic, cu elemente de rock, punk, blues, soul… Tocmai am avut lansarea primului nostru album numit Letters from my dreams, la clubul Martyrs din Chicago. La un moment dat, am avut concerte aproape saptamanal, iar unul dintre favoritele mele a avut loc la vestitul House of Blues. Acum ma ocup de construirea propriei mele pagini pe myspace.” Pe langa muzica, Alina si-a pastrat preocuparile artistice: pictura, fotografie, grafica pe calculator. De altfel, ea a absolvit Arte Plastice, dupa un episod nefericit (a fost eliminata pe nedrept si mai tarziu – prea tarziu – chemata inapoi) la Liceul de coregrafie din Bucuresti.
Pentru cei doi, Jais ramane un vis pe care au gasit puterea sa-l continue dar, mai ales, rodul unei mari prietenii.
