Salariul orar, un pas inainte

Idee revolutionara pe piata muncii din Romania: patronatele vor propune Guvernului ca salariile angajatilor sa fie calculate la ora si nu lunar, cum se procedeaza de zeci de ani. O initiativa corecta intr-o economie care-si cauta productivitatea si justa plata a muncii prestate, dar care trebuie sa aiba reguli foarte clare in contractul dintre patron si salariat.
Noi, cei care traim in Canada, suntem familiarizati cu salariul orar si ni se pare firesc. In Romania, acest tip de salarizare va ridica multe intrebari. Se presupune ca angajatorii, reprezentati prin patronate, au tot interesul sa plateasca munca la ora. In acest fel, fiecare angajat are sarcini precise, pe care trebuie sa le rezolve intr-un timp bine determinat.
Patronii spera astfel ca productivitatea muncii va creste, iar angajatii care taie frunza la caini se vor elimina singuri. Mai mult, platindu-i la ora, patronul va vedea exact cate ore are nevoie de fiecare salariat in parte. Este posibil ca, pentru anumite pozitii din schema -de exemplu, un contabil – sa constate ca il plateste degeaba 8 ore, cand, de fapt, are nevoie de el numai 4 ore pe zi. Acelasi contabil isi va cauta o alta slujba, la alta firma, pentru a-si completa veniturile.
Pe angajatii dinamici, capabili sa munceasca mai mult si sa castige mai bine, plata la ora ii avantajeaza. Decat sa stea 8 ore pe un salariu mai mic, vor prefera sa lucreze in doua sau trei locuri de munca, asa cum se intampla curent in Canada. Pentru cei comozi, va fi tragedie. Ei sunt in pericol sa-si piarda caldutul loc de munca.
Daca propunerea patronatelor va fi acceptata, piata de munca din Romania va incepe sa devina flexibila. Oamenii vor invata notiunea de part-time si isi vor dimensiona timpul de lucru in functie de necesitatile financiare si planurile de viitor.
Flexibilitatea programului de lucru poate influenta si traficul rutier, o problema majora in Romania. Daca oamenii nu vor mai pleca toti la ora 7 la munca, ci vor avea orare diferite, circulatia poate deveni mai fluenta.
Daca ideea patronatelor este buna si adecvata performantei economice, aceasta trebuie pusa in practica intr-un absolut fair-play. Patronii trebuie sa-si informeze angajatii, de la bun inceput, cu privire la numarul de ore pe care il ofera. In niciun caz, un patron de fabrica nu poate spune “acum plecati acasa, azi nu mai am nevoie de voi”.
Exista insa domenii in care o asemenea abordare poate fi permisa. Cel mai bun exemplu este un restaurant. Este absurd ca patronul sa tina toti chelnerii pana la ora inchiderii daca nu sunt clienti. E firesc sa pastreze mai putini, pentru ca altfel va avea pierderi si nu profit.
Salariul orar pare doar la prima vedere o treaba usor de pus in practica. Este nevoie insa de ani pentru ca o piata a muncii anchilozata, cum este cea din Romania, sa se schimbe. Pentru ca, in Romania, interesele celor doua tabere par mai curand divergente decat comune. Adica nici patronii nu sunt suta la suta corecti, nici toti salariatii n-au cultul muncii bine facute.