Mark Pretorian, conationalul nostru, a dat lovitura. A reusit sa-l aduca pe Chris Gardner, eroul filmului The Pursuit of Hapyness, la Montréal. Si nu intr-o sala clasica, asa cum au loc, de obicei, astfel de conferinte, ci intr-un cadru absolut excitant: un hangar privat al aeroportului Dorval. Cei 500 de invitati, clienti de calibru ai companiei Berkshire pentru care lucreaza Mark Pretorian-, au fost uimiti vazand un avion stand cuminte in hangar si cateva Ferrari, Lamborghini, Maserati si Porsche parcate printre mese si scaune.
Fonic, manifestarea este acompaniata de huruitul infernal al avioanelor care decoleaza la fiecare minut de pe pistele invecinate. O atmosfera nonconformista, degajand lux si rafinament.
La ora 8 seara Chris Gardner intra in sala. Un om trecut de 50 de ani, inalt si prezentabil ca un star de cinema. Cu o voce calda, a inceput sa-si povesteasca viata subiectul filmului The Pursuit of Hapyness lansat in decembrie anul trecut, cu marele Will Smith in rolul… Chris Gardner, o ecranizare a cartii cu acelasi titlu care a avut un succes furibund in toata lumea.
“De mic, mama mea mi-a spus ca cele mai importante cuvinte in engleza sunt please si thank you”. Parasit de tatal sau natural, Chris traieste teroarea unui tata vitreg de la care isi aminteste bataile incasate si niciun cuvant frumos. La 5 ani, el face un juramant: cand va fi mare va fi un tata adevarat, care nu-si va parasi niciodata copiii.
Chris si-a trait adolescenta in San Francisco. Era, poate, “singurul negru care nu stia sa danseze sau sa joace baschet”. La 27 de ani viata lui devine un infern. Fara serviciu, cu restante de luni de zile la chirie, cu zeci de amenzi de parcare neplatite, Chris este parasit de iubita lui, care pleaca luandu-l si pe Chris junior cu ea. Tanarul Gardner nu mai are nimic.
Ratacind pe strazile din Downtown, Chris vede “un Ferrari rosu, cu un barbat alb la volan, proaspat barbierit, imbracat intr-un costum impecabil, cautand din ochi un loc de parcare. L-am strigat si i-am spus ca-i ofer locul meu de parcare daca imi raspunde la doua intrebari: What do you do si How do you do it ?” Barbatul zambeste si-i raspunde simplu: “sunt stockbroker”. Chris Gardner a vazut in prosperul posesor al masinii Ferrari tot ce i-a lipsit lui in viata: “freedom, escape and options”.
Peste putin timp, Gardner este arestat pentru ca nu si-a platit amenzile de parcare. “Am stat in puscarie cu criminali, violatori si hoti. M-au intrebat de ce sunt acolo si cand le-am spus ca nu mi-am platit amenzile, i-am lasat fara cuvinte. Au zis ca n-au vazut niciodata pe cineva in inchisoare pentru o asemenea prostie.”
Intr-o seara, fosta prietena ii bate la usa si-i spune sec: “de acum, tu te ocupi de copil”. Chris trebuia sa aiba grija de fiul sau. Acesta a fost momentul in care si-a dat seama ca nu are variante: trebuie sa lupte sa-si creasca copilul.
Intarziind cu chiria, proprietarul apartamentului le pune lucrurile la usa. Urmeaza calvarul de om al strazii, cu un copil de 2 ani dupa el. Un an de zile cei doi dorm in gari, in toalete si cateodata in adaposturile pentru saraci, cand prindeau loc. Aici regula era dura: pentru a avea un pat trebuia sa stai in fiecare seara la coada. Locul era pentru o singura noapte, a doua zi trebuia sa faci din nou coada. Un an de zile, Chris si fiul sau umbla pe strazi cu doua valize dupa ei. Intre timp, el bate la poarta companiei Dean Witter si este primit la cursurile de brokeri. Dintre toti cei inscrisi, doar cel care reusea primul la examen avea sanse sa fie oprit in firma. In fiecare noapte, prin adaposturile pentru saraci sau in toalete, in timpul ce copilul dormea, Chris invata. A reusit primul loc la examen, iar sefii de la companie l-au anuntat ca este angajat. Asta nu insemna un salariu, ci cota parte din banii clientilor pe care ii convingea sa investeasca. “Dadeam in fiecare zi 200 de telefoane. Ani de zile am facut asta.”
Cand au reusit sa aiba o casa, fiul sau s-a obisnuit greu cu ideea ca nu mai trebuie sa-si impacheteze lucrurile in fiecare zi. In cativa ani, fostul om al strazii face primul milion de dolari, exact asa cum i-a spus mama lui cand era mic: “Chris, daca vrei, intr-o zi vei castiga un milion de dolari”. Devine o legenda vie a bursei de pe Wall Street. Omul care dormea pe strazi reuseste sa construiasca un imperiu de zeci de milioane de dolari. Dupa cum se vede, Chris Gardner n-a dat retete de imbogatire, asa cum se asteptau multi invitati in hangarul Aero Toy de la Dorval. Si-a povestit doar viata si ambitia uriasa de a face ceva pentru fiul sau: “Capul meu este la business, dar inima mea este intotdeauna a copiilor mei”, iata reteta miraculoasa a unui om care si-a invins conditia.
Chris Gardner este acum presedintele companiei financiare Gardner Rich & Co cu birouri la New-York, Chicago si San Francisco. Cartea si filmul l-au facut celebru in toata lumea. El are doi copii si este cunoscut ca un mare filantrop. Nu uita o secunda de unde a pornit, finanteaza adaposturi pentru oamenii strazii, plateste scolarizarea defavorizatilor sortii, pentru a le da o sansa. El este acum in discutii pentru o emisiune la una din marile retele americane, fiind considerat, prin destinul sau, varianta masculina a celebrei Oprah.
Sutele de invitati la conferinta l-au aplaudat indelung pe Chris Gardner la terminarea discursului si au stat la coada pentru a obtine autografe. Cu o modestie cuceritoare, Chris a multumit fiecaruia in parte ca a venit sa-l asculte. N-a uitat nici acum sfaturile mamei sale: please si thank you sunt cele mai importante cuvinte in limba engleza.
Un om fascinant, un tip pe care iti vine sa-l iei acasa.