Dumitru Brumarescu, inventator neobosit

Avionul Brumarescu (biplan), aparat mecanic pentru topit zapada pe strazi, salvatorul de submarine, curatitoare mecanica pentru balti, cutie de alarma, cuplarea automata a vagoanelor, aparat pentru pirogravuramecanica, frana automata pentru trenuri mari, sanie-automobil iata cateva dintre inventiile lui Dumitru Brumarescu. Fara a fi de o importanta capitala, ele sunt dovada efervescentei unui spirit iscoditor.
Nascut la Valenii de Munte in 1872, Dumitru Brumarescu face parte dintr-o familie cu venituri modeste, ceea ce nu-i permite sa faca studii avansate. La 23 de ani se instaleaza in Capitala, unde isi gaseste un serviciu de functionar. Pasionat de tehnica, in timpul liber incepe, mai intai, sa confectioneze diverse obiecte din lemn, pe care le vinde (vrea sa stranga bani pentru a lua parte la Expozitia universala de la Paris). Cu aceste mijloace, traieste vreo trei ani in capitala Frantei, dupa care revine in tara. Expune aici, la o expozitie cu profil tehnic, cateva mici inventii, printre care o mapa care se deschide automat la fila dorita. Donitele si plostile pe care le sculpteaza atrag atentia la alte expozitii, mai ales ca utilizeaza o tehnica de asamblare inedita si un lipici conceput de el. Cum pana atunci pirogravura acestor vase se efectua cu o bucata de sarma inrosita in foc, tanarul inventator gaseste metoda de a aplica mecanic desenul dorit.
Dumitru Brumarescu cauta apoi sponsori pentru marile sale proiecte. Se lasa inselat mai intai de promisiunea unui ministru, apoi de un agent comercial, care il face chiar sa se mute in capitala ImperiuluiAustro-Ungar, unde spera sa lanseze pe piata un sistem de inchidere sigura a broastelor de la casele de bani (fara cheie, cu combinatie de litere si cifre). Nevoit sa se intoarca in tara, castiga, in 1906, un concurs pentru cele mai bune jucarii mecanice romanesti. I
n 1909, cand aviatia incepe sa capete elan, Brumarescu lucreaza si el la un model de aeroplan. Aparatul pe care il concepe are si elice, precum elicopterul de mai tarziu si este dotat si cu “doua tuburi umplute cu gaz”, care l-ar ajuta sa pluteasca, precum hidroavioanele. Brumarescu expune acest model la Paris, la Salonul aeronautic din 1910, acolo unde fusese acceptat si un alt aparat, al lui Henri Coanda, alaturi de alte 10 modele. Ajutat de o colecta publica (initiata de Spiru Haret), inventatorul obtine banii pentru a-si pune ideea in practica. In mai 1911 avionul decoleaza; zboara circa 80 m la o inaltime de 2 m. Dupa care se loveste de niste pomi si se prabuseste, din fericire fara urmari grave pentru pilot (Brumarescu insusi). Esecul il obliga sa se intoarca la micile obiecte de arta rustica pe care le sculpta pentru a-si agonisi traiul.
In 1912, cand guvernul francez deschide un concurs pentru o inventie menita sa salveze echipajul submarinelor in caz de naufragiu, Brumarescu pune la punct un model care va fi brevetat in Franta si apoi in Anglia. O alta inventie a sa, facuta tot cu gandul de a castiga un concurs lansat de Ministerul Lucrarilor Publice din Franta, viza realizarea cuplajului automat la vagoanele de cale ferata. Ghinionul a facut ca aparatul romanului sa nu poata ajunge la timp pe masa comisiei, fiind blocat cateva luni in rada portului Marsilia, asa ca a pierdut concursul, desi planul aparatului sau fusese retinut de comisie, inte cele 7 lucrari pastrate (din 450 de inscrieri). Nici sania-automobil, nici masina de topit zapada, nici masina de taiat stuf nu pot fi realizate decat in model redus, din lipsa de bani.
(Bibliografie: Dinu Moroianu, I.M. Stefan, Focul viu, Pagini din istoria inventiilor si descoperirilor romanesti, Bucuresti, 1963)
Vezi si Wikipedia