Monarhia Spaniei este din ce in ce mai atacata, iar observatorii scenei politice spaniole cred ca aceasta traverseaza cel mai dificil moment al sau din era post-Franco.
Regele JuanCarlos a simtit nevoia sa iasa in fata natiunii si sa explice necesitatea monarhiei pentru Spania si pentru spanioli.
”Monarhia parlamentara, care este prevazuta în Constitutia spaniola, a permis cea mai lunga perioada de stabilitate si prosperitate din istoria Spaniei ca democratie”, a spus regele într-un discurs pe care l-a tinut la Universitatea din Oviedo.
De fapt, suportul popular este inca puternic pentru rege. In mai, el a fost votat ca fiind cel mai mare spaniol din istorie in cadrul unei emisiuni de televiziune. In aceasta confruntare, regele i-a intrecut pe Cristofor Columb, Pablo Picasso si Miguel Cervantes.
Suportul sau scade insa in randul formatiunilor politice. Cei mai inversunati adversari ai regelui sunt catalanii, dar acest lucru este de inteles, pentru ca locuitorii acestei provincii isi doresc independenta. Reprezentanti in Parlament, ei nu pierd nicio ocazie pentru a critica casa regala.
In Catalonia, au avut loc o serie de proteste in care portrete ale regelui si reginei au fost arse si s-a cerut ca regele sa nu mai detina functia de conducator al armatei. Acest lucru incurca planurile guvernului socialist, care este la putere cu sprijinul republicanilor catalani.
Nici formatiunile de extrema dreapta nu agreeaza monarhia, iarasi un lucru de inteles. S-au auzit voci critice si din partea altor partide care au sugerat ca, la cei 70 de ani ai sai, regele ar putea abdica in favoarea Printului Felipe.
Dar si acesta a fost tinta unui atac in presa. Revista spaniola El Jueves a publicat pe prima pagina o caricatura în care Printul Felipe era reprezentat în timpul unei partide de amor cu sotia sa, Letizia. A fost pentru prima data cand o publicatie spaniola a atacat atat de dur casa regala.
Ajuns la putere in 1975, regele Juan Carlos si-a castigat popularitate prin descurajarea regimului autoritar. El a reusit sa opreasca singur o lovitura de stat impotriva sa, in 1981, lovitura planuita de cativa generali.