Tunarii de la Arsenal au ramas uimiti cand au pasit pe gazonul stadionului Steaua. Tribune pe jumatate goale, doar 14.000 de spectatori, un fapt putin obisnuit pentru o echipa invatata sa faca stadioane pline. Englezii n-aveau cum sa stie ca publicul a refuzat sa vina la stadion nu pentru ca nu i-ar fi placut sa vada o echipa precum Arsenal, ci pentru ca au vrut sa-i dea o lectie patronului Gigi Becali, cel care si-a insusit intreaga imagine a echipei Steaua. Pentru prima oara in istoria Stelei suporterii simt ca echipa nu le mai apartine si atunci au hotarat sa nu bage bani in buzunarul lui Gigi.
Pana in minutul 76, cand Van Persie a marcat sub bara de la 10 metri, se parea ca Steaua are noroc si scoate un egal in fata masinii de fotbal condusa profesionist de Arsene Wenger. Noroc pentru ca tunarii au avut un sac de ocazii la poarta lui Zapata, toate ivite pe partea lui Petre Marin, depasit la fiecare faza de vulpoiul Adebayor.
Stelistii au realizat, in repriza a doua, ca englezii te lasa sa joci, dar iti trebuie putin curaj. Ei au avut victoria in bocancul lui Victoras Iacob, care a scapat singur cu portarul in minutul 70, dar a tras neglijent ca la antrenament. O ocazie unica, pe care nu ai voie s-o ratezi. Malaimare Iacob avea toate posibilitatile sa rezolve aceasta faza, sa suteze bine, sa dribleze portarul sau sa paseze in interior. A ales un sut in tribuna. Si, in mod firesc in fotbal, ocaziile se razbuna. Adebayor a patruns nestingherit in careu si a pasat simplu catre pustiul Van Persie, care nu putea rata.
Asa s-a scris istoria acestui meci. Stelistii nu s-au mai facut de ras, ca in fata lui Real Madrid sau Lyon anul trecut, dar nici n-au avut curajul sa dea lovitura in fata unei echipe care n-a prins o zi extraordinara la Bucuresti.
Este limpede acum, daca nu era clar de la inceput, ca Steaua se bate doar pentru locul trei in grupa, cu Slavia Praga. Asa cum arata echipa, nu poate emite pretentii la calificare. Urmatorul meci, pe 23 octombrie, la Sevilla.