Sunt femeile violente?

“M-a batut nevasta-mea.” Ce barbat ar putea sa afirme asta in public, fara sa ajunga imediat de rasul tuturor? Cu toate astea, subiectul a inceput, incetincet, sa fie luat in discutie. In Québec exista chiar si locuri de adapost pentru barbatii victime ale violentei conjugale, ceea ce arata amploarea fenomenului.
Despre violenta conjugala se vorbeste, in ultima vreme, foarte mult, peste tot in lume. Doar ca, in majoritatea cazurilor este vorba de actele de violenta pe care le indura femeile sau copiii. Foarte rar auzim de barbati victime ale unor acte de violenta efectuate de femei. Acest subiect este atat de putin cunoscut pentru ca barbatilor le este rusine sa vorbeasca despre asta. Reactia imediata a oamenilor este sa o considere pe femeia agresiva in legitima aparare si pe barbat drept falsa victima. Rasete, dispret, neincredere. Ce altceva decat tacerea poate impiedica aceste reactii? Asa se face ca subiectul a ramas, pana in ziua de astazi, tabu.
Cateva statistici oficiale ofera date referitoare la violenta pe care o suporta barbatii din partea femeilor, insa rezultatele sunt interpretabile. In Québec, cifrele par a indica o stare a lucrurilor surprinzatoare: numarul barbatilor victime ale violentei conjugale nu este departe de cel al femeilor aflate in aceeasi situatie. Ancheta sociala generala (ESG) realizata de Statistique Canada in 1999 arata ca, in Québec, violenta conjugala a afectat un barbat din 77 si o femeie din 60 in anul care a precedat ancheta. Tot aici, 54% dintre victimele de sex masculin sustin a fi suportat acte de violenta o singura data in ultimii 5 ani, in vreme ce 46% dintre cei intrebati afirma ca au suportat violenta in mod repetat. La femei, raportul e destul de apropiat de cifrele de mai sus: 56% in primul caz, 44% in al doilea.
Ancheta sociala generala facuta de Statistique Canada in 2004 stabilea rata de violenta suportata la 7% la femei si 6% la barbati.
Insa exista alte statistici care arata ca lucrurile stau cu totul altfel. De exemplu, anchetele de “victimizare criminala”, care iau in considerare gravitatea si frecventa incidentelor, arata ca rata de victimizare in cazul barbatilor este net inferioara celei din cazul femeilor. O ancheta CROP realizata in noiembrie 2000 in regiunea Saguenay-Lac-St-Jean (pentru Regia Regionala de Sanatate si Servicii Sociale), care a luat in calcul 3.023 de subiecti, stabilea rata de prevalenta a violentei conjugale la 54% la barbati si 24% la femei. In cazul actelor grave de violenta, raportul era de 13% barbati, fata de 8% femei. Statisticile politienesti duc spre acelasi rezultat: in Québec, in 2003, 16 femei au fost ucise de partenerii lor, un numar de 4 ori mai mare decat al barbatilor care si-au pierdut viata in context asemanator.
Cum se explica rezultatele diferite ale statisticilor? Simplu: ele utilizeaza grile diferite de evaluare. Si niciuna nu se bucura de unanimitate din partea celor care studiaza fenomenul.
Subiectul aprinde spiritele in tabere diferite. Numeroase organisme, adeseori feministe, sustin ca barbatii si femeile nu sunt egali in fata violentei conjugale, barbatii utilizand forme de violenta mai brutala si intr-un mod mai frecvent. (Intr-adevar, studiile arata ca femeile fac mai degraba apel la “violenta psihologica”). Mai mult, motivatia agresivitatii este, la femei, riposta sau apararea, in vreme ce la barbati este numai dorinta de a domina.
La randul lor, “masculinistii” (membri ai asociatiilor precum Fathers for Justice sau Content d’être un gars) denunta nedreptatea care li se face, acuzand institutiile ca ar minimaliza violenta pe care o suporta barbatii. Mai mult, zic ei, Politica de interventie in materie de violenta conjugala adoptata in 1995 da drepturi numai femeilor, ca si legea divortului. O femeie, spun ei, poate foarte usor sa-si acuze in mod fals sotul si sa obtina astfel bunurile comune si copiii. Prin comparatie, barbatii care sunt victime nu au ajutor de nicaieri si nu pot conta pe resurse comunitare.
Totusi, situatia aceasta e pe cale de schimbare in Canada, unde au fost create servicii speciale pentru barbatii victime ale violentei conjugale (de exemplu, Easton Alliance for the Prevention of Family Violence, din Toronto). Ei se pot adresa programelor de preventie a violentei familiale (YMCA) sau pot sa utilizeze liniile telefonice speciale, puse la dispozitia celor aflati in dificultate. In Québec, la Montréal, Maison Qxygène si Maison Claude Hardy ofera adapost barbatilor care au suferit de pe urma violentei conjugale si au ramas pe drumuri.

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

Ultimele articole

Articole similare