Morti misterioase

Un alt caz al sirului de decese neelucidate a fost cel al prozatorului Marin Preda.
Scriitorul, care “nu a murit de tot” asa cum ii placea sa spuna, s-a nascut la 5 august 1922, la Silistea-Gumesti, Teleorman. Isi definitiveaza pregatirea incepand cu scoala din satul natal, apoi la Abrud, Cristur–Odorhei si Bucuresti. Renunta la continuarea studiilor in momentul cand promoveaza examenul de Capacitate. Dupa efectuarea stagiului militar intre anii 1943-1945 devine corector, redactor si traducator din limbile rusa si franceza. A scris romane celebre, printre care Morometii, Marele singuratic, Delirul, Viata ca o prada si, ultimul, o capodopera care i-a adus mari necazuri, Cel mai iubit dintre pamanteni. A fost ales membru corespondent al Academiei, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor si, timp de zece ani, pana la data de 16 mai 1980, cand a fost gasit mort, a condus Editura Cartea Romaneasca.
A avut trei sotii. Prima a fost Aurora, cu doisprezece ani mai tanara, casatoria avand o durata de patru ani (1955-1959), dupa care s-au despartit. Poeta, licentiata in litere, Aurora a plecat la Paris definitiv si, in 1985, s-a casatorit cu Aurel Cornea, in prezenta lui Jacques Chirac, pe atunci premier al Frantei. In prezent, locuieste in apropierea Turnului Eiffel si intentioneaza sa ridice o manastire in comuna Cornu-Prahova, in memoria parintilor. Adoua sotie s-a numit Eta si a treia Elena care i-a daruit doi baieti, Nicolae si Alexandru.
Cauzele mortii romancierului sunt multiple; nu au fost elucidate niciodata, desi cazul s-a considerat inchis. Devenise un scriitor incomod, care-i deranja pe puternicii zilei. Este vorba de atrocitatile facute de comunisti in perioada stalinista, o reprimare ce a fost descrisa cu lux de amanunte in paginile ultimului roman, Cel mai iubit dintre pamanteni. O alta acuzatie ce i s-a adus a fost aceea ca in romanul Delirul a incercat sa-l reabiliteze pe maresalul Ion Antonescu, executat de comunisti dupa un proces de toata jena, tinand cont de componenta completului de judecata.
O prima supozitie este aceea ca a fost asfixiat cu o perna pe fata. Saie, fratele scriitorului, afirma ca a fost executat la ordinul Securitatii, dar probele de la dosarul C.N.S.A.S. au diparut.
Doctorul Dan Claudiu Tanasescu sustine ca, in noaptea fatidica, Marin Preda, aflat intr-o stare avansata de ebrietate, a avut un reflex de voma, dupa care a aspirat acel lichid si a murit sufocat.
Savu Dumitrescu, soferul romancierului, a declarat ca a fost martor cand un pretins ziarist i-a daruit sefului sau o sticla de whisky, atentionandu-l in gluma ca bautura are asa de multe grade incat nu mai apuca zorile, cum s-a si intamplat. Adoua zi de la tristul eveniment, secretara sa a constatat ca din fisetul de la editura lipseau multe documente si o enigmatica servieta pe care seful sau o pastra departe de privirile indiscrete.
O alta varianta a celor care s-au intrecut in ipoteze contradictorii a fost faptul ca s-a lovit la cap de tablia patului, avand o alcoolemie de trei la mie. Cadavrul a fost gasit de dr. Dan Claudiu Tanasescu si Cornel Popescu, care venisera sa-l ia la Focsani, unde avea programata o intalnire cu cititorii.
Din declaratiile martorilor, succesiunea evenimentelor a fost urmatoarea: Constantin Turturica, redactor al Editurii Cartea Romaneasca, isi aminteste ca, in seara zilei 15 mai 1980, inainte de a pleca spre casa, directorul sau a rugat-o pe Vetuta, femeia de serviciu, sa-i cumpere o sticla de rom Havana. La ora 22h30, scriitorul a ajuns la Mogosoaia cu un taxi al carui sofer, Marius Bercea, a fost injurat tot drumul, costul cursei fiind de 107 lei. La oprirea masinii in fata edificiului, Buzoianu Tudor si Bolea l-au luat in brate si l-au dus in camera cu numarul sase. O jumatate de ora mai tarziu, Vica i-a adus o omleta si l-a gasit cazut langa pat, fara sa fie lovit. Dupa ora 23, Buzoianu l-a gasit pe romancier lovit la cap. La ora 1:30 noaptea, Marin Preda a coborat cu greu cele cateva trepte pana la parter si a cerut un pahar de vodca, dupa care Virgil Mazilescu si Tudor Nicolae l-au ajutat sa urce inapoi in camera si l-au lasat pe amicul lor pe marginea patului.
La ora 12:15, pe 16 mai, Marin Preda avea sa fie gasit decedat. Martorii se simteau vinovati de ceva. Culpa lor a fost aceea ca nu au chemat imediat Salvarea. Se poate explica aceasta ezitare ca o teama de a nu fi acuzati de complicitate. Pe langa cei amintiti mai sus au mai fost audiati Leibovici Bernard (pseudonim Lucian Raicu) si sotia acestuia, Lewenstein Ariane (pseudonim Sonia Larian). Din cele trei supozitii lovit de cineva, lovit in cadere sau otravit -, nici pana astazi nu se stie care e cea adevarata. Adevarul a fost luat de victima in mormant.
Cel mai iubit dintre pamanteni il incomoda cumplit pe cel mai iubit dintre cetateni. Aramas antologica fraza pe care o repeta obsedant: “Plec cat de curand in lumea umbrelor, cu consolarea ca scrierile mele isi vor continua trairea in raftul prafuit al unor biblioteci centrale, individuale sau impersonale, demonstrand, prin prezenta lor, atat prietenilor cat si neprietenilor, ca nu am murit de tot.”