V-ati obisnuit sa mergeti la Société de l’assurance automobile du Québec (SAAQ) ca sa faceti actele de vanzare/cumparare ale unei masini in doar cateva minute sau, sa zicem, cu putina coada, in jumatate de ora? Sau, atunci cand va schimbati adresa de domiciliu, vi se pare firesc sa dati un telefon la acelasi SAAQ pentru ca peste doar cateva zile sa primiti un “sticker” cu noua adresa, pe care sa-l lipiti pe vechiul carnet de conducere? Pun pariu ca ati uitat deja cum era in tara.
In Romania, o banala schimbare de adresa presupune schimbarea permisului de conducere, chiar daca l-ai obtinut cu doar cateva saptamani inainte si este valabil pentru zece ani. In prealabil insa, trebuie sa-ti schimbi cartea de identitate, fara de care in Romania nu poti face nicio miscare.
Pentru schimbarea permisului de conducere, trebuie mai intai sa faci rost de o fisa medicala. Cu un astfel de document in mana, te trezesti dis de dimineata si mergi pe nemancate la o clinica medicala pentru lua o proba de sange, din care ti se vor face cateva analize. Apoi, daca mai ai timp in ziua respectiva, faci coada la unul din cabinetele de oftalmologie, psihiatrie, ORL, boli interne s.a. Daca esti femeie, nu trebuie uitata ginecologia. Daca mergi la o clinica de stat, nu ai nici o sansa sa faci toate analizele intr-o singura zi, intrucat la fiecare cabinet trebuie sa faci coada vreo jumatate de ora, asta daca ai noroc ca doctorul sa nu fie ocupat cu o persoana “importanta” sau la o cafea cu un coleg/colega din clinica.
Exista si varianta de a apela la o clinica privata, unde lucrurile merg cu mult mai repede, in sensul ca poti da gata toate analizele in cateva ore. Costul este insa de 3 ori mai mare decat la clinica de stat. Pana la urma, daca esti avizat dinainte despre cum merg treburile la stat, te convingi repede ca este mult mai rentabil sa te adresezi unor “privati”. Desi nici asta nu iti garanteaza ca lucrurile vor merge ca pe roate: o cunostinta de-a mea s-a dus la Politie cu fisa medicala facuta la o clinica particulara si, dupa o coada de aproape o ora, i s-a spus ca fisa medicala nu era stampilata unde trebuie.
Dupa ce treci prin “aventura” completarii fisei medicale, trebuie sa platesti taxa de permis. Va ganditi ca este o treaba simpla. Ei bine, nu este. Mai intai ca trebuie sa gasesti o unitate CEC. In Bucuresti, exista una chiar langa sectia de politie de la Udriste. Iti zici ca este ziua ta norocoasa. Cand ajungi acolo insa, vezi o coada de cateva zeci de persoane ingramadite intr-o incapere in care mai functioneaza si o firma de asigurari. Daca totul functioneaza cum trebuie, adica daca reteaua de calculatoare de la CEC nu “cade” decat o data sau de doua ori, poti pleca cu chitanta in mai putin de o ora.
Abia acum esti copt pentru a merge la sectia de politie. Aici, intr-o incapere de cateva zeci de metri patrati se afla cateva sute de persoane, insiruite la cele 10-15 cozi diferite. Nu arareori se intampla ca lumea sa se aseze la o coada gresita. Iar daca vrei sa-ti inmatriculezi un autoturism, esti un om facut: vei avea parte de cozile cele mai lungi.
Pentru o “banala” schimbare de adresa, te asezi la o coada de vreo 30 de persoane, dar care, spre deosebire de cea de la inmatriculari, se misca “repede”. Dupa aproximativ o jumatate de ora pana la o ora, ajungi in fata unui ghiseu unde ti se iau actele la puricat. Daca ai norocul sa ai toate stampilele pe fisa medicala, daca ai facut deja coada la cec si daca ai completat deja, prin dactilografiere, cererea pentru un nou permis, ai sanse sa ti se primeasca actele si sa te asezi pentru fotografie. Cand ti se spune ca permisul tau va fi gata peste 2-3 zile, ai impresia ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior. Nici nu-ti mai pasa ca va trebui sa mai pierzi cateva ore ca sa ajungi aici si sa faci inca o data coada la ghiseul de eliberari.
Daca ai stiut de la inceput pe unde sa mergi ca sa minimizezi timpul de asteptare, intr-o saptamana poti avea noul permis de conducere in buzunar. Te-a costat insa o caruta de nervi, de bani (numai fisa medicala te va costa 70-80 de lei, la stat, sau de trei ori pe atat, la privati), precum si o zi-doua pierdute de la munca. Si asta pentru un lucru pe care la Montréal il obtii printr-un simplu apel telefonic sau, mai nou, printr-un click pe internet.