Ma numesc Pavel Constantin. Ar trebui sa fiu al II-lea sau Junior, pentru ca tatal meu se numeste tot Pavel Constantin. Faptul ca desenez e tot o coincidenta. Am crescut printre albume de caricatura, creioane, tus, acuarele, carioci si radiere. Pe vremea aceea, televizorul incepea pe la 7 si se termina la 10. Asa ca ma uitam la taica-meu cum deseneaza. Si uite asa, un pic de genetica, un pic de lipsa de altceva mai bun si m-am trezit ca mazgaleam si eu. M-am trezit la sfarsitul liceului, cand fetele carora le faceam desene au plecat pe la facultati. Am ajuns si eu in Bucuresti, sa fac arhitectura de interior. Partea buna a fost ca acolo erau zeci de publicatii care au aparut ca ciupercile dupa Revolutie. Am inceput sa desenez pe bani, ici si colo. Am facut desene pentru nume destul de serioase, Cotidianul, Gazeta Sporturilor, dar si pentru altele, mai mici, acum defuncte.
Capitolul 2 a inceput in Canada si inca scriu la el. Constatatarea mea e ca nu-s asa multe ziare ca in Bucuresti, iar scena politica e absolut plictisitoare. Putini sunt cei ce pot trai din caricatura si chiar si asa sunt lesinati. Amintiti-va de desenele lui Mardare din Academia Catavencu sau de Mihai Stanescu. Pe langa ei lucru mai putin stiut, dar foarte important mai sunt vreo 20 de caricaturisti romani, renumiti in toata lumea, care au adunate la un loc sute de premii la tot felul de concursuri si expozitii. Cautati pe internet nume ca Ciosu sau Iulian Pena sau Pavel Botezatu (sau pe al tatalui meu) si o sa vedeti despre ce vorbesc. Saul Steinberg, celebrul caricaturist de la New Yorker e sau mai bine zis a fost, fiindca nu mai traieste tot roman.
Acum, pentru prima oara de cand sunt aici particip la o expozitie internationala de caricatura, in perioada 2-6 noiembrie la Bain Mathieu, 2915 rue Ontario Est, chiar langa statia de metrou Frontenac, unde va invit cu drag. Se pare ca va fi si un premiu al publicului, asa ca intelegeti unde bateam cu gloria romanilor pe plan international. Veniti si votati-ma! (www.1001visages.ca)