Morti misterioase. Cum si cand a murit Eugen Crist

Inca din cele mai vechi timpuri, una din grijile semenilor nostri a fost aceea de a-si reclama aproapele. Muritorii nu s-au simtit bine daca nu dezvaluiau secretele care li se incredintau. Au trecut foarte usor de la sarada la profetie si invers, apeland la discursuri soporifice. Si astfel, incet incet, de la stadiul de iscoada s-a ajuns la aparitia agentului secret. Spionajul a fost a doua meserie din lume, dupa prostitutie.
Rezultatele acestor “fronturi invizibile” au adus unora victorii, altora infrangeri, dictaturi de diferite culori ce trebuiau mentinute sau rasturnate, conform unor interese precise.
In consecinta, s-a simtit nevoia crearii unui Serviciu Secret de Informatii in Romania interbelica. Incepand cu 1 mai 1925, acest organism a fost condus de Mihail Moruzov care, dupa 15 ani de activitate, in septembrie 1940, sub diferite invinuiri, a fost arestat. La doua luni de la acest incident, la 12 noiembrie, in fruntea S.S.I a fost numit Eugen Cristescu.
Noul lider al serviciului de spionaj s-a nascut la 3 aprilie 1895, in comuna Grozesti din judetul Bacau. Dupa terminarea claselor primare si gimnaziale, a urmat Seminarul teologic din Iasi, apoi Facultatea de drept. A fost avansat treptat, la un moment dat fiind director in Directia Generala a Politiei. Ajungand in fotoliul de conducere a S.S.I., printre agentii sai s-au numarat scriitorul Zaharia Stancu, cantareata Maria Tanase si poetul Mihai Beniuc, pe care l-a scapat de frontul campaniei din Est.
In cei patru ani de cariera petrecuti in varful piramidei, Eugen Cristescu a avut mai multe reusite, din care selectez cateva: nu a implicat in politica institutia pe care o conducea, a interzis salariatilor sa se intereseze unul despre altul, a monitorizat toate organizatiile de spionaj ce activau pe teritoriul romanesc. Acules informatii pretioase de peste Nistru. A aflat cu o saptamana inainte de raidul aerian american ce urma sa se abata asupra Ploiestiului, la 1 august 1943. A supravegheat strategiile Partidului Comunist si exprimarile miscarii legionare.
A incercat sa scoata tara din razboi prin intermediul lui Jean Pangal, seful masoneriei. Nu a predat germanilor retelele engleze si americane. Intre anii 1943-1944, i-a protejat pe Ion Gheorghe Maurer, Petru Groza si Mihai Beniuc, luati in colimator de neiertatorul Gestapo. La randul lor, acestia, drept recompensa, conform unui ritual specific romanesc, nu au intervenit cu nimic in favoarea fostului protector cand a fost arestat de comunisti, la 24 septembrie 1944, in comuna Bughea, langa Campulung Muscel, unde s-a refugiat cu o parte din arhiva.
Dupa o ancheta prelungita, in 1946, Eugen Cristescu a fost condamnat la moarte. Prin decret regal, la interventia lui Lucretiu Patrascanu, pedeapsa i-a fost comutata la munca silnica pe viata. Oficial a murit de scleroza cardio-vasculara, la 12 iunie 1950, in inchisoarea Vacaresti, din alte surse la Fagaras. Prima grija a tortionarilor, dupa exterminarea detinutilor politici prin bataie crunta, era sa specifice in procesul-verbal ca mortul nu prezenta urme de violenta, chiar daca in realitate era mutilat.
Detinutul Ion Varlam a afirmat ca l-a vazut, totusi, pe Eugen Cristescu in toamna anului 1956, pe cand se afla in subsolul Ministerului de Interne, unde erau anchetati studentii arestati la 5 noiembrie 1956 pentru fraternizarea cu autorii revolutiei anticomuniste de la Budapesta.
Exista banuiala ca a fost folosit sub alt nume, pe motiv ca un sef al Serviciilor secrete nu se ucide niciodata, deoarece mai are multe de marturisit. Unde a murit in realitate Eugen Cristescu, din ce cauza si cand, nu se va cunoaste, probabil, niciodata.